Crump Twins

Prolog: Mutarea

~Emma's p.o.v~

Stau la marginea mormântului citind pentru a mia oară numele ei. Numele singurei fiinţe la care am ţinut vreodată în viaţa asta mizerabilă. Cea care m-a avertizat că odată intrată, nu va mai fi cale de întoarcere. Al dracu' mai e cel de sus. Nu ajunge că am fost aruncată la naştere ca pe un gunoi. Nu ajunge câte am îndurat până acum.

Pentru ce !?

Să văd cum îţi baţi Tu joc de mine sau... ? Că nu am înţeles.

Ce încerci să faci ? Să mă distrugi de tot ? Să ştii că nu poţi mai mult de atât.

Mă uit încă odată la numele gravat pe piatra de mormânt. "Amelia Smith 1980-2016"
Ce a făcut ea să merite o soartă ca asta ? A greşit că m-a iubit ca pe o fiică ? A greşit că m-a adoptat ? O lacrimă ameninţă că vrea să iasă dar o opresc. Trebuie să fiu tare. Pentru ea.

******

Mă trezesc dintr-un somn mai mult decât prost şi constat că încă mă aflu în separeul din faimosul club pe care-l fregventez aproape în fiecare seară. Beţia de seara trecută chiar a fost prea mult. Aşa păţesc când mă gândesc la ea. Beau până nu mai ştiu de mine.

Unii spun că fac asta doar pentru a fi cool, iar alţii nu îndrăznesc să scoată o vorbă. Ştiu că nu se pot pune cu mine şi firea mea vulcanică.

Decid că ajunge cât am meditat pentru moment şi mă uit la ceasul de pe mâna mea dreaptă care-mi indică ora 11:28.

Sigur Caleb face spume. Ştiu sigur că mi-a trimis aseară un mesaj în care-mi cerea să fiu acasă devreme.

Rânjesc când mă gândesc la nervii pe care i i-am creeat şi mă ridic de pe canapeaua din piele neagră din mijlocul încăperii puţin cam brusc, avănd în vedere durerea mea de cap creeată de beţia de aseară, şi gândindu-mă unde naiba mi-am lăsat maşina.

Cobor scările care parcă nu se mai termină şi ies prin spate. Maşina mea ar trebui să fie pe aici pe undeva. Apăs butonul de deschidere al portierelor şi un ticăit mă anunţă că maşina mea e în apropiere. Mă uit de jur-împrejurul clădirii şi o găsesc parcată în faţa clădirii vis à vis de parcarea clubului care acum e goală. Mă urc la volan şi pornesc motorul, sunetul acestuia parcă trezindu-mă la viaţă. Adrenalina ce mi-o produce maşina asta e ceva de speriat. Alţii au nevoie de viteza maşinii, iar eu doar de sunetul motorului. Asta îmi indică ceea ce ştiam de mult timp, anume că am fost născută pentru asta.

Înainte să plec de pe loc dau drumul radio-ului, şi imediat piesa lui Cardi B - Money îmi rasună în urechi, dându-mi energia necesară pentru ziua de azi şi pentru scandalul ce va urma când voi pune piciorul în casă.

*******

De mult timp mă gândesc la pasul ăsta, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să mă îndepărtez de ea. Ştiu foarte bine că totul e în trecut şi aşa treuie să rămână. M-am decis să trec peste, şi exact asta am să fac. Trebuie să plec. Să plec undeva departe de persoana ce mi-a făcut viaţa un calvar. Ajung acasă în mai puţin de 10 minute cu gândul de a-mi face bagajul.

Bag maşina în garaj şi intru.

-Emma ? Tu eşti ? se aude o voce din living.

- Nu, e un hoţ ce are cheile de la casă, răspund eu ironic descălţându-mă de teneşii negri şi mergând în living pentru a discuta cu el.

- Am nevoie de tine în seara asta. E o cursă la care trebuie să participi, spune acesta când intru în cameră.

- Îmi pare rău,Caleb, spun accentuându-i numele, dar în seara asta plec.