ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 19- Secretul lui Vardas

Armata scanteietoare a ajuns la portile cetatii. De acum, fiecare suflet din Umbral a aflat vestea cea buna. Portile se deschid larg de catre Zandu si Deuronomii pasesc cu fala, aclamati pe mii si mii de voci. Armurile si sabiile stralucesc frenetic, hainele lor frumoase inspira veselie si fruntile descretite si eliberate de rau sunt senine. Ochii lor poarta pecetea eliberarii din infern, se imbratiseaza unii pe altii si striga cuvinte de lupta. Dintre ei, se deosebeste un barbat inalt, imbracat in zale de argint, ce poarta o sabie strasnica si o cununa pe cap. Vardas paseste printre randurile cavalerilor si este intampinat cu lacrimi, batai pe umar sau plecaciuni de catre soldati si supusi.

- Amanteya! Amanteya! striga ei.

Prinsa intre randurile barbatilor, imi ascund lumina sub gluga mea ponosita, dar el ma vede si imi zambeste obosit. Pentru prima oara, vad pe chipul lui o expresie de usurare, amestecata cu recunostinta fara de Ceruri. Imi face semn sa ma apropii si imi fac loc cu umerii prin multimea cuprinsa de frenezie. Ar vrea sa le spuna celorlalti ca izbanda nu este doar a lui, dar eu imi pun degetele pe buze in semn de tacere. Ii urmaresc umerii lati pana in sala tronului. Scaunele asezate in cerc se ocupa rand pe rand, Landir se aseaza in picioare in stanga tronului, eu ma asez in dreapta, iar regele ocupa locul sau de drept: tronul cu rubine.

Uralele incep sa se stinga si usile se inchid cu greu, la un semn pe care il face preotul. Mii de suflete asteapta cu nerabdare primele cuvinte ale intorsului rege, dar acesta a ramas ganditor pe tron. Isi ia coroana si o pune alaturi, apoi strange cu mana manerul sabiei lui, orientate cu varful in podea. Pletele brune si ochii adanci ii dau un aer vechi si intelept...Vocea ii este puternica si grava.

- Prieteni! De prea multa vreme astept aceasta clipa! Si acum ca ceasul bucuriei a sosit, cu greu imi gasesc cuvintele...Cum ar putea cuvintele sa descrie chinul pe care l-am suferit in miile de ani cat am fost prizonier? Cum ar putea niste vorbe oarecare sa descrie tortura voastra din lacasul Mortilor? Sunt multe, multe povesti de vitejie care se cer scrise, dar dupa cum ati aflat deja, Lucifer si armatele lui se pregatesc sa ne atace cetatea! Nu se vor ivi zorii si deja vom auzi trambitele lor si mugetele demonilor- vapaie! E vremea sa ne luam taramul inapoi! S-a terminat cu sclavia printului intunecat! S-a terminat cu plansetul si infrangerea!

Deuronomii s-au intors iar eu, regele vostru, va spun ca neindoielnic vom castiga! Ii avem ca ajutoare de nadejde pe preotul Landir- fostul meu loctiitor iar in dreapta pe...

Acum glasul i se frange brusc, iar eu tresar sub pelerina.

- In dreapta il avem pe solul profetit de Mamuna!

La auzul vorbelor rumoarea creste din nou si strigate de mirare se aud din toate partile. Mi-as dori ca pamantul sa se crape si sa dispar undeva in Abis. De ce spune Vardas asemenea lucruri? Imi amintesc ca si preotul a zis la fel atunci cand ne-am intalnit prima oara...O alta profetie? In numele Cerului, mi-a ajuns! Se aude un glas de pe unul din scaune.

-Regele meu...este adevarat? Este chiar solul descris de tradatoare?

Apoi cavalerul simte ca a facut o greseala si se opreste brusc. Vardas se ridica in picioare si ii face un semn linistitor, apoi continua ceea ce incepuse cutezatorul.

-Da, este mesagerul pe care l-a vazut fosta regina!

Ochii mei se indreapta spre Landir, intrebatori. O fosta regina? Moarta sau vie? Dar el isi pleaca ochii in pamant. Se pare ca numele sotiei lui Vardas are darul de a-i rusina pe cei prezenti. Cu totii se tem ca vor starni mania regelui, dar el ramane linistit si neclintit. Cel care intrebase se pregateste sa se lase pe scaun, dar este oprit de mana regelui care se ridica lent.