For every story tagged #WattPride this month, Wattpad will donate $1 to the ILGA
Pen Your Pride

Capitolul 4

1.1K 43 0

- Nu te atinge de mine! strig eu dându-i peste mâini. Lasă-mă-n pace, nu am nevoie de ajutorul tău, mă răstesc la el ridicându-mă de pe jos.

- Calmează-te, începe el să râdă. Stai... ăăă.. lasă-mă să te ajut.

Acesta îmi ridică si cărțile şi caietele şi toate boarfele căzute şi mi le puse înapoi în geantă. Preț de 2 minute ne-am uitat atent unul la altul, iar apoi, am sărit unul în brațele celuilalt, căzând amândoi într-o baltă plină cu apă.

- Lucy! Nu-mi vine să cred, chiar tu eşti? spune el uimit.

- Adam?! Lacrimi de fericire îmi curg pe faţă incontrolabil. Încep să râd. Adică ai plecat, nu? te-ai mutat! ce cauţi aici? întreb entuziasmată.

- Gândeşti prea mult. Hai, mergem într-un loc şi vorbim acolo.

- Da' tre' să ajung la ore.

- Da' tu ce vrei să faci ?

- Să vorbim..

- Păi atunci? spune el, zâmbind ştrengăreşte. M-a ajutat să mă ridic de pe jos, şi ne-am deplasat câtre primul gang.

Adam era prietenul meu cel mai bun încă din copilărie, dar părinții lui au hotărât să se mute şi de atunci nu ne-am mai vazut. Cred că au trecut în jur de 4-5 ani.

Am intrat într-un gang şi ne-am aşezat turceşte, rezemați de un perete. Mi-am aprins o țigară şi am început să povestim.

- Dă-mi şi mie un fum, îmi zice el.

Am tras din țigară mai mult ca de obicei şi am suflat fumul în gura lui Adam, care, la rândul lui, îl suflă în altă direcție.

- De când te-ai apucat ? întrebă Adam, spărgând tăcerea.

- Ştii tu... de la accident..

-Aaa.. spune el timid. Şi eşti ok acum ? Cum te mai simţi?

- Trebuie, nu? ce-i drept, mă simt mai bine, spun eu trăgând alte două fumuri, lăsându-mi capul pe spate.

- Dar... tu acum la cine stai? întreb dându-i ţigara şi lui. Acesta trage un fum şi mi-o dă înapoi.

- Păi,.. părinții mei au vrut sa vin la liceul ăsta pentru ca celălalt era de rahat.. şi.. mno.. Momentan stau la mătuşă-mea.

- Aham..

Iar se lăsă un moment de tăcere între noi, după care Adam întrebă:

- Mai ştii cum ne-am despărțit ?

- Mda... părinții tăi s-au mutat şi a trebuit să pleci şi tu.. spun eu melancolică, gândindu-mă la momentele când eram împreună.

- Te mai gândeşti vreodată la mine.. la noi ? întreb privind nostalgic în jos.

- Da... mai ştii când stăteam în cireşul din spatele casei şi culegeam cireşe... sau când te țineam în brațe şi a început să plouă şi eu ți-am dat hanoracul meu că tu nu voiai să plecăm? întreabă acesta cu o urmă de zâmbet în colţul gurii.

- Da... ce vremuri, spun eu schiţând un zâmbet decolorat.

- Ştii ? Ar cam trebui să plecăm.. întrerup eu liniştea ce se aşezase între noi. Adică, am mate şi cred ca aduce testele..

- Mbinee.. hai, spune acesta ridicându-mă de pe jos.

M-a luat de mână şi ne-am îndreptat către şcoală.

- Ne vedem după ore ?

- Da. Ne găsim noi prin şcoal, bine ?

- Bine.

Atunci se sună. Adam se strâmbă când mă văzu intrând în clasă.

Indreptându-mă apre banca mea, am vazut o foaie de hârtie... era testul la mate... luasem 5, da nu prea îmi păsa. Mi-am trântit geanta undeva pe jos şi mi-am pus capul pe bancă, adormind adânc.

Soneria care anunța pauza ma sperie aşa de tare încât m-am trezit brusc, dezechilibrându-mă şi căzând pe jos.

- Domnişoară Montez ? întreabă profesoara uitându-se urât la mine. Toată clasa începe să râdă când vede că am căzut. Sa va ia dracu' pe toţi, înjur în gând.

- Ce ? Srig eu uitându-mă urât la ea. Nu a mai văzut oameni care să cadă pe jos?

- Cum adică ce ?! aşa vorbeşti unui profesor ?!

- Ştiți..

- Ieşi afară!

- Ohoo, pe mine nu mă dați afară!! eu ies singură ! deja mă calcă pe nervi.

- Mai şi comentezi !

- La revedere!!

Am ieşit trântind uşa în urma mea, auzind țipete şi strigături venind dinspre clasă. Alergam pe coridor, unde i-am văzut pe Chase şi Steff sărutându-se. Lacrimile mi se prelinseră pe față. Am simțit cum cineva mă strânge puternic la piept şi când am întors capul l-am vazut pe Adam zâmbindu-i şmechereşte. Printr-o mişcare mă întoarse complet cu fața spre el si mă sărută. Mă ținea de obraji iar eu mi-am încolăcit brațele în jurul gâtului lui. Mii de amintiri mi-au cutreierat mintea, în timp ce fluturi mi-au acaparat stomacul. Cum pot simţi atâtea emoţii, după tot ceea ce s-a întâmplat? vreau să nu se mai termine momentul acesta. Se pare că soarta nu e cu mine, şi după ce ne-am despărțit, mă întrebă:

- Ce e cu fățuca asta ?

- Îți povestesc în drum spre casă, îmi las privirea în jos.

Nu am mai avut chef de şcoală, aşacă am decis să merg direct spre casă. Pe drum i-am povestit tot ce se întamplase între mine şi Chase, şi cum m-a înşelat cu Steff.

- Lasă-l... nu te merită. Mâine la şcoală o să primească o mamă de bătaie. Ăsta nu e un mod de a te purta cu o doamnă! El nu ştie ce pierde.

I-am zâmbit. Nici nu am văzut cât de repede a trecut timpul. Deja am ajuns în faţa casei mele.

- Mno.. mersi că m-ai condus.. şi pentru tot ce am vorbit..

- Pentru nimic... serios, spune el, îmbrăţişându-mă călduros.

- Mi-a fost dor de tine.

Adam îmi zambi:

- Şi mie mi-a fost dor de tine, nici nu îţi poţi imagina cum.

În cele din urmă am scăpat din strânsoare şi am intrat in casă unde mă aştepta tata, cu masa pusă.

Stay highCitește această povestire GRATUIT!