**Visul**

12K 474 20
                                    

Abia amurgise cand afara s-a lasat o pacla groasa. Tot satul era adormit de monotonul intuneric. Dupa un colt al castelului se ascundea cineva. De pe alee se vedea doar o umbra neclara. M-am apropiat incet de coltul castelului. Tivul rochiei mele murmura de fiecare data cand paseam,asemeni frunzelor de toamna. In timp ce ma apropiam, umbra s-a miscat si ea. M-am oprit. Strajile trebuiau sa fie la postul lor ,dar ei abia se mai zareau,pareau a fi inghititi de zidurile vechi ale castelului. Am inceput sa pasesc inapoi,dar umbra s-a miscat si ea. Intr-o fractiune de secunda umbra s-a materializat langa mine asemeni unei fantasme. Era un ostas cu ochii suri si cu o cautatura salbatica. Felul in care ii jucau ochii in cap imi aminteau de vechile legende cu oamenii lup. Am mai facut un pas in spate,dar m-am impiedicat si am cazut. Pana sa se aplece barbatul sa ma ajute, capul imi vajaia puternic. Cred ca am lesinat pentru ca ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost propria letargie care m-a cuprins in urma cazaturii..
M-am trezit din somn gafaind si cu cearsafurile facute gramada la picioarele patului. M-am ridicat in fund si am lipait cu picioarele goale pana pe balcon sa iau aer curat. Tocmai ce-mi spuneam ca totul a fost un vis si ca mintea mea a talmacit totul,cand am zarit o umbra iesind pe poarta. Nici nu am apucat sa tip ca umbra s-a intors spre mine si pot sa jur ca si prin intunericul noptii am vazut acei ochi suri din vis sclipind amuzati spre mine. A intors capul si pe urma a disparut in noapte.

Ostașul cu ochii suriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum