Speram la pulberea viitorului,
Dar mi-ai dat-o pe a trecutului.
Iubire adevărată nu-ți ceream,
Dar cumva am simțit-o când treceam.
Cupluri solide de lavandă,
Stară noaptea pe verandă,
Dară noi, chinuiți cu seara,
Nu ne mai găseam chemarea.
Pierdeam orele-n neștire,
Căutându-ne-n mâhnire.
Dar când ne găseam,
Fericiți ne și uitam.
Plăpânzi căutam adevărul
Sub pâcla deasă de minciuni
Spuse încleștate de amorul,
Membru multelor slăbiciuni.
Când simțeam răceala vieții
Cum se târăște spre a mea inimă,
Imaginam suflarea dimineții
Cum mă-ncălzește, reanimă.
Iar acum, confuz, stau pe cerdac,
Nimic cunoscut, nimic de-al tău,
Care să-mi mai spună să tac,
Asemeni unui bun călău.
