la marginea nopții

2 0 0

Iubește-mă acum, acum iubește-mă!
când ochii mei în ochii tăi mai caută lumină
și gândurile-n cer de rugăciune-ți pier,
cum piere stolul risipit la vănătoare
de un glonte tras
de însăși mâna care moare.

Iubește-mă acum, iubește-mă când mori!
când nu mai pot primi nimic pe o sărutare
și doar rămâne-n urmă să mă doară,
cenușa ei și-n stingherit alcov
secretul vieții care moare.

Acum iubește-mă, acum când mori!
să pot simți pe trupu-mi viu,

sărutul tău caustic ca o rană
și sila toată a
împerecherilor din lume
prin el apoi s-o pot sorbi amar

...până mă duc și eu. 

Elegii de la marginea lumiiCitește această povestire GRATUIT!