Mormântul sfinților sau Soare

35 4 0

Sufocat și rătăcit, caut să plâng afară, 

Când ai plecat ai luat cu tine tot

Ce era viața..

Încerc să plâng după tine a nu știu câta oară 

Dar n-am dreptul, iar când îmi vâd fața 

În oglindă, mă simt penibil. 


Fii azi puternică -- soare,

O fac pentru amândoi, chiar dacă

Nu mai știu dacă e lumină, sau oare

De-o mai fi un noi,

Sau ceva care să-ți placă.


Port un soare urâțel la gât

Asta, pentru tine, e mărturia mea

Pentru a-ți spune că

Nu te voi uita


Fii azi puternică, soare

Am slăbit groaznic și țin la tine

Dar e atâta ordine-n zbuciumul meu

De când știu că ești bine


De la etajul patru căutam să zăresc

Otopeni, Lipscaniul -- și ploiești

Iar numai eu știu câte-aș fi făcut atunci

Să trăiesc unde trăiești


Am trăit un ignorant, catarg lângă catarg

În acel oraș, numai realitatea vecină

Iar în acea noapte, mi-am deschis ochii larg

Și-am plâns după cea făcută 

Cu lumină din lumină.


N-am de gând să trăiesc

Doar realitatea vecină

Atât timp cât, oriunde ai fi,

Nu-mi mai ești străină


Ești atât de puternică, soare, pe când eu

Am slăbit groaznic și nu-s bine

Dar e atâta ordine-n zbuciumul meu

De când am vorbit cu tine.


Coroana de steleCitește această povestire GRATUIT!