Barbatul din fata mea este inalt si mladios. Are o anumita gratie in miscari, ceea ce arata originile sale preotesti, care l-au invatat rabdarea, ruga, ritualul si dansurile tainice. Vazand ca nu spun nimic, isi da jos camasa de zale si o arunca pe un jilt, lasand sa se vada dedesubt haina de panza rosie care se potriveste foarte bine cu parul lui aproape la fel de rosu. O rana cicatrizata ii brazdeaza pieptul si face o curbura aproape de zona gatului. Dupa cum arata, a fost provocata de o secure arcuita si probabil acea lovitura fulgeratoare i-a adus si moartea.
- Vino...Stai jos si bea ceva.
Gatul mi s-a uscat de lungul drum si Landir imi intinde o cana cu un lichid galbui. Ducand cana spre gura am simtit un iz de iasomie. Am trantit degraba pocalul pe jos si lichidul s-a revarsat pe podea.
- Incerci sa imi smulgi secretele folosind mirodenie galbena?
Sprancenele mele au capatat unghi drept, ochii imi arunca fulgere si mana mi se strange pe sabia preschimbata in toiag. El se da indarat, vazand o lucire stranie sub mantia mea.
- Daca intr-adevar nu ai nimic de ascuns, da-ti gluga pe spate!
Pletele mele stralucesc din ce in ce mai tare si trebuie sa ma stapanesc pentru a nu-mi trada forma angelica. Am rasuflat cu greu si mi-am dat usor gluga jos, dezvaluindu-mi parul si chipul incruntat. Landir isi atinteste ochii verzi in ai mei si ramane nemiscat, prada unui fel de vis, cercetandu-mi trasaturile fara sa se grabeasca, zabovind asupra ochilor si mai apoi asupra bijuteriei prinsa de umar.
- Cine esti?
- Tu singur ai spus-o Landir...Sunt o inalta preoteasa.
- Esti mai mult decat atat!
Si zicand asta a facut o miscare usoara, prinzand in mana sceptrul ce statea sprijinit de tron. O lumina puternica tasneste din el si se indreapta spre mine...Ca un fulger, toiagul meu redevine arma si contracarez lumina cu taisul sabiei mele. Lumina toiagului sau magic se rupe in sute de bucati si se face cioburi, care ard si lovesc pardoseala.
Uimit si intaratat, preotul continua sa ma sfideze, vrand sa imi vada adevarata putere si pe langa sceptru insfaca si o arma incalcita cu tais curbat, vrand sa vada daca intr-adevar sunt duh sau sunt facuta din carne. Un dans straniu se impleteste in sala parasita si doar taisurile ce scrasnesc sunt dovada faptului ca aici mai bat inca doua inimi de luptator. Satula si obosita de incercarile lui de a ma deconspira, l-am atacat cu furie si l-am izbit de perete, cu sabia lipita de gatul sau.
Rasuflu repede si greu si el de asemenea, privindu-ma cu ochii mariti. Isi lasa sabia sa cada si se preda, privindu-ma cu oarecare admiratie.
- Nu este de datoria ta sa imi afli hramul! Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este ca avem un tel comun si daca vrei intr-adevar sa afli unde zace regele, ai face bine sa imi dai ascultare!
Imi iau indarat sabia si ii fac loc in teaca, punand-o la sold dintr-o miscare. Buzele lui se rasfrang intr-un zambet ciudat.
- Trebuie sa fii un mare razboinic...Nu oricine rezista sceptrului meu.
M-am incruntat, semn ca orice ar face si ar zice, nu imi va afla tainele.
El face un semn impaciuitor si ne asezam la o masa rotunda.
- Crezi ca il putem gasi pe regele meu? Il caut in zadar de milenii.
- Adevarul a stat mereu in fata ochilor tai pentru ca dragonul-orb stie unde se afla. Candva a fost si el inchis in temnitele Printului.
- Dakat?! E un monstru! Niciodata nu ne va dezvalui secretele lui!
- E un monstru, dar nu e mai puternic decat Lucifer. Si chiar si Lucifer, oricat ar fi de puternic, are anumite slabiciuni...
CITEȘTI
ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)
FantasyVolumul III din trilogia IMBRATISAREA LUI LUCIFER
