Mai bine mai târziu decât niciodată! Sper ca nu v-am supărat prea tare cu așteptarea. ..

Mulțumesc din suflet pentru voturi! Va ador!! Voi sunteți acum o parte din mine. Și eu trăiesc aceleași stări ca și voi.
-----
Când ajungem la facultate, eu și Carla ne pregătim să intrăm în biroul lui Stampe. Din biroul lui iese Filip foarte nervos.

Și eu care credeam că Filip a ales alt profesor pentru acest proiect.

-Nu intrați acum, sigur e nervos- ne face Filip cu ochiul și eu mă duc spre el.

-Filip? Vreau să știu mai multe despre Vlad. ..

Se uită foarte confuz la mine și o privește și pe Carla.

-Care Vlad?- încă se uită la Carla- nu știu despre cine vorbești, Amalia.

Sunt și mai nervoasă și simt Cum îmi fuge pământul de sub picioare. Sunt nervoasă bine? Am dormit oribil azi-noapte cu gândul că ce îi voi spune lui Vlad pentru prima oară.  Sau întrebându-mă dacă îmi place.

-Tipul care mi-a trimis cactusul...

-Ah- mă bate pe umăr-uită de cactus. A fost doar un pariu...

Pariu??? Ce pariu? Sunt din ce în ce mai confuză. Aș vrea să știu despre ce este vorba dar Filip se grăbește. ..

-Filip,  explică-mi, nu mă lasă așa...- dar el pleacă.
Stampe iese din birou și mă privește pe mine foarte urât și pe Carla uimit.

-Domnișoarelor, vă poftesc în birou. Avem de discutat multe lucruri.

Noroc că aseară am avut timp și am terminat tot proiectul. Sunt mândră de mine dar Stampe nu pare foarte încântat.

-Avem atâtea lucruri de vorbit, luați loc!

Mă așez și el ne privește supărat.  Caută în calculatorul lui ceva iar noi ne uităm una la cealaltă fără să știm ce să credem.  Carla mă ia de mana și mă strânge tare...

-Astăzi trebuie să prezentați proiectul în fața juriului- încă se uită în calculatorul lui.

Astăzi? ? Era vorba ca într-o săptămână!?  Tocmai astăzi?  Trebuie să vorbesc cu Vlad. Trebuie să știe că nu am Cum să merg la întâlnire.

-Dar..-încerc să îi răspund dar mă oprește răstit.

-Valter,  ție și prietenei tale, eu cred că v-am dat timpul necesar! Nu mai este nimic de spus.

-Este imposibil- Carla se uită la mine și eu aprob.

-Imposibil este faptul că am acceptat acest lucru în fața comisiei și am fost luat la răspundere pentru voi două și alți colegi de-ai voștri.- se ridică în picioare.

Restul nici măcar nu mai aud. Nu vreau să mai ascult nimic. Omul ăsta este nebun.

-Amalia,  avem 2 ore la dispoziție. Te duci la curs sau mergem la bibliotecă să pregătim ultimele detalii?

Carla are dreptate. Mai bine o absență de la un seminar decât un proiect picat.

-Mă bag...

Amalia: chiar dacă nu așa ne-a stat înțelegerea,  reprogramăm ieșirea din seara asta?

Nu răspunde și eu aș vrea să o facă pentru că vreau să știu mai multe despre pariu. Vreau să îl întreb despre ce este vorba.

Amalia: aș vrea să știu dacă te deranjează. .. de fapt, sunt obligată să reprogramez pentru că am un curs important.

Bărbatul de pe FacebookCitește această povestire GRATUIT!