Masca lui Blake

Cap. 6

- S-a schimbat! Taylor are nevoie de tine, eşti mama lui. Nu mă interesează pe cine trebuie să calc în picioare până să ajung la Sam, dar trebuie să îl am în mâinile mele.

- Răzbunarea..

- Pleacă! Acum, Maya! De azi înainte vreau să te văd lăngă Tyler, nu să-mi dai păreri, vocea lui părea serioasă şi impunătoare.

- Foarte bine! Dar nu voi mai suporta să mai pierd persoane dragi din familia mea..glasul îi suna ca şi cum ar avea de gând să plângă.

Am auzit uşa trândinu-se. Se pare că Mască nu se înțelegea bine nici nu soția, se comporta cu ea ca şi cu una din slugile lui. Ce nemernic! Iubea oare pe cineva? Măcar pe propriul fiu?

Nu îl mai voiam în preajma mea, pe acest bărbat lipsit de scrupule, de demnitate şi un mare laş, ascuns în spatele unei măşti. Îmi trebuia un plan să plec de aici.

- Preiau eu de aici! am auzit glasul subțire a fetei care fusese cu mine în baie.

- Kate, noi nu am terminat discuția şi să ştii că dacă te mai găsesc în preajma lui, o să rămâi captivă într-o cameră precum Clarissa.

- Am înțeles. Stai liniştit, nu se va mai întâmpla.

- Ar fi bine, pentru că eu nu mă joc.

Uşa se deschise şi se închise, Blake plecase. Ce bine! Bărbatul acela îmi provoca o stare ciudată. Îl uram!

Am deschis ochii, m-am ridicat în fund. Îmi simțeam stomacul gol, greața încă persista.

- Bună dimineața, era ea toată un zâmbet, dar i se citea o tristețe pe chip. Probabil pentru că Blake o certase. Oare era amanta lui? Şi cu mască avea şarmul lui, trebuia să recunosc, bărbații misterioşi au întotdeauna succes la femei. Dar fata asta părea tânără, nu cred că avea 18 ani.

- Bună..îmi era sete. Aş putea bea puțină apă?

- Sigur, îmi turnă ea într-un pahar şi mi-l întinse.

- Nu e otrăvit?

- Nu! reacționă repede. Pe bune, sorbi ea din pahar. E apă, zâmbi ea şi îmi întinse din nou paharul.

Gestul ei mă făcu să zâmbesc.

- Sunt o fraieră! Îți pun în alt pahar...

- E ok, l-am luat eu.

Mă distra, era o fată plină de viață, copilăroasă şi stângăcia ei era plăcută.

- Unde e Blake?

- Blake? făcu ea ochii mari.

- Ah, am vrut să spun Mască, m-am corectat eu, când i-am observat reacția. Nu îmi doream să-l protejez, dar nu simțeam că fac asta oricum.

- Îi ştii numele..

- A fost doar o neatenție din partea lui.

- De aceea eşti aici? Pentru că ştii cine e?

- Hh, exact! am zis eu, deşi îmi părea rău că trebuie să o mint, era chiar drăguță, dar nu puteam să am încredere în nimeni. Voiam să scot mai multe informații de la ea.

- Îl ştii de mult timp?

- Da, de ceva. Tu eşti amanta lui? am întrebat-o direct.

- Nu! Sunt sora lui..

- Mai grav! am exclamat eu. Cred că e o pacoste!

- Hh, se aşeză ea pe marginea patului. Nu chiar, poate că nu ai să mă crezi, dar a fost cel mai înțelegător frate până să ajungă în spatele acelei măşti.