Masca lui Blake

Cap. 5

- Cred că e suficient pentru azi! se întoarse el spre uşă.

- Ştii ce? E uşor să vorbeşti despre alții, să arunci adevărul în față ca o găleată plină cu apă rece ca gheața. Dar să te priveşti în oglindă, e greu, nu?

- Nu înțeleg..mă privi el fix.

- Nu eşti decât un laş, care se ascunde sub un nume şi o mască! Nu ai curajul să ieşi în față şi să spui cine eşti. Preferi să trăieşti în spatele propriei umbre, a măştii tale, care nu doar că îți acoperă identitatea, dar ți-o şi dublează.

- Nu ai niciun drept să-mi vorbeşti aşa, se răsti el la mine.

- Poate că nu am, dar nici tu nu ai să mă ții aici captivă, poate că ție îți place captivitatea ta din spatele măştii, dar eu fără libertate sunt goală.

- Mă scoți din minți! De când ai venit aici nu ai ştiut decât să faci scandal şi tâmpenii.

- Doare adevărul nu-i aşa? Al naibii de tare..

Şi m-am simțit izbită de perete cu mâna lui puternică în gâtul meu. Gest care m-a luat prin surprindere sau şi m-a speriat.

- Jur că te sufoc cu mâinile mele.

- Eşti un laş! m-am uitat cu dezgust la el.

Îmi era din ce în ce mai greu să respir. Încercam să-i împing mâna, dar în zadar, era mult mai puternic ca mine.

Spre norocul meu îşi desprinse mâna de pe gâtul meu şi lovi peretele din partea mea stângă cu pumnul.

- Nu mă provoca, Clarissa! Ai putea să regreți.

Am tras adânc aer în piept, masându-mi gâtul cu palma.

- Chiar crezi că sunt proastă, nu-i aşa? Crezi că nu ştiu că nu ai să faci nimic ca să mă răneşti, ci dimpotrivă, pentru că ai nevoie de mine să-l prinzi pe Sam. Şi da, m-am prins că Sam nu va veni să mă caute. Şi că aici e mai mult decât nişte bani, e ceva personal.

- Nu te-am subestimat, am crezut că Sam nu e vinovat!

- Nu bag mâna în foc pentru faptele lui despre care habar nu am, dar Sam, cel pe care îl cunosc eu, nu ar face asta.

- Cel pe care îl ştiu eu e în stare de mult mai multe.

Poate că nu ne cunoşteam, dar aveam să-i demonstrez lui Mască că greşeşte, iar Sam nu îi datorează nimic.

- Nu de mai mult ca mine, i-am zâmbit ironic.

- E cineva mai nebun ca tine? mă întrebă el, apoi deschise uşa. Ai face bine să te comporți cum trebuie, pentru data viitoare nu mai scapi de mine.

- Mulțumesc, Blake!

Din clipa în care mă salvase, iar Erik l-a numit Blake şi a încercat să se scuze în fața lui, am realizat că Mască şi Blake sunt una şi aceeaşi persoană. Însă era doar un nume.

Se întoarse cu fața spre mine, cred că era uimit, dar niciun gest nu-l dădea de gol. Păcat că aveam mască şi nu reuşeam să-i văd mimica feței.