For every story tagged #WattPride this month, Wattpad will donate $1 to the ILGA
Pen Your Pride

    Îmi scot telefonul din buzunar şi verific dacă mă încadrez în timp. Casele de marcat scot, din când în când, câte un bipăit lipsit de importanţă, care distrage atenţia de la atâta linişte monotonă. Un copil de maxim opt  ani bolboroseşte ceva către mama lui, iar ea nu îi acordă atenţie, plătind suma fetei de la casă, iar eu aştept la rând, mutându-mi privirea dintr-un loc în altul. Observ un cuplu bătrân care are în cărucior doar o franzelă de pâine şi mă întreb dacă eu şi Chase vom ajunge aşa, peste cincizeci de ani.

   - Douăzeci şi patru de lei şi  nouăzeci de bani, îmi spune casieriţa.

    Mă uit în portofel şi scot trei bacnote de câte zece lei, aşteptând restul. Pot simţi cum telefonul îmi vibrează în buzunar şi sunt sigură că este mama.

  - Da ?

  - Ai luat lapte, nu ? Îmi trebuie pentru clătite.

  - Am luat, spun, după care termin apelul.

   Pot spune că simt iubirea mamă-fiică.

   Apuc plasa pe care este imprimată sigla supermarket-ului şi deschid uşa. Îmi fixez mai bine eşarfa cea albă, astfel încât să-mi acopere măcar o parte din gât, după care înaintez spre casă.

   Când ajung în sufragerie, las plasă să cadă pe covor şi urc în camera mea.

  - Arden, ai ajuns ?

  - Cam aşa ceva, am replicat.

  - Tatăl tău ajunge peste o jumătate de oră, aranjează-te.

    Îmi iau o bluză neagră simplă, cu ţinte în zona umerilor şi o pereche de blugi mulaţi. Părul îmi este împletit într-o singură coadă, acest detaliu făcându-mi faţa să pară mai ovală. Imprim o urmă de ruj pe buzele-mi, astfel încât să nu-mi maschez prea mult trăsăturile. Singurul component al machiajului uzual pe care îl folosesc se regăseşte în mascara, astăzi. Chiar dacă îmi poluez faţa cu tot felul de cosmetice deobicei, azi vine tata şi vreau să ştie că voi fi mereu fiica lui.

   V-aş spune cât de mult ţin la el, dar nu sunt o fire sentimentalistă.

   Twitter: NiallOfficial sent you a mesage!!

    Fără intenţie, scot un pufăit scurt şi îmi deblochez telefonul. Cu un deget, apăs lent pe fiecare tastă şi apoi schiţez un zâmbet răvăşit când trimit mesajul.

   NiallOfficial: Hey, ce faci?

   arden_robinson23: nu pot vorbi, scuze.

     Îmi fixez privirea în oglindă şi mă asigur că arăt  bine, pentru că tata ar putea ajunge în orice clipă ; nu mult trecu şi telefonul îmi vibră.

   NiallOfficial: Ok atunci, iti doresc o zi speciala.

    ''Sper că aşa va fi'', mi-am spus.

    Un sunet scos de maşină mi-a atras atenţia, şi m-am grăbit spre scări. Am coborât, ţinându-mi respiraţia şi menţinându-mi echilibrul cu o mână pe balustradă.

   Nu trebuie să mai spun că totul a decurs normal şi liniştitor. Zâmbetul blând al tatei, îmbrăţişările mult dorite şi maratonul nostru de filme ''Harry Potter''. Dacă mă gândesc, asta sună cam dulce. Prea dulce pentru mine, dar nu strică o zi aşa bună o dată la patru luni.

  - Arden Karen Robinson, te căsătoreşti cu mine ? se auzi o voce din grădină.

    Ar fi fost o zi şi mai bună, dacă Chase nu ar fi venit beat cu gaşca la mine.

  - Noapte bună, soţule ! a fost tot ce-am spus, după ce i-am închis uşa în nas.

  - Cine er..

  - Nu ştiu, am răspuns, falsând o mutră nedumerită.

Nonculoare. //n.h.Citește această povestire GRATUIT!