Alături de ea

1.3K 139 17

CARLOS POV

O las să se aşeze pe pat, iar eu mă întorc să iau bolul cu supă de pe tavă.

Bucătăreasa s-a mirat că am luat tava eu însumi. Adevărul e că nu vreau sã o vadă cineva în patul meu și să îi păteze reputaţia. Chiar dacă nu s-a întâmplat nimic între noi, lumea vorbeşte în neştire.

Ei bine, nimic. Nu s-a întâmplat chiar nimic, doar ne-am sărutat. Chiar dacă a fost doar un sărut, a fost ceva special. Buzele-i sunt ca un trandafir, mă mângâie cu petalele fine şi se deschide pentru a-mi îngadui să le gust dulceaţa.

Fiecare femeie, cu care am fost, mi s-a oferit în totalitate din prima clipă. Totul se întâmpla rapid, iar apoi ele erau nevoite să dispară şi în cele mai fericite cazuri, să se reîntoarcă în aşternuturile mele pentru o noapte sau două. Dar ea nu mi s-a oferit pe tavă, ea nu e o pradă uşoară. Cu ea, chiar şi un sărut a fost pasional şi intens stârnind totul în mine. Cum ar fi oare să fac dragoste cu ea? Ar fi mai intens. Am putea ajunge pe culmile plăcerii împreună.

Şi ea mă vrea. E limpede din felul cum m-a privit, m-a atins, m-a sărutat şi cum tremura în braţele mele. Până şi ochii îi sclipeau frumoasei mele.

Eu nu îi pot oferi un viitor alături de mine, dar pot să îi dau prezentul frumos alături de mine, o pot face cea mai fericită dacă îmi permite.

Biata şi-a făcut griji că e o depravată doar pentru faptul că m-a sărutat. Este atât de inocentă în această lume atât de păcătoasă!

Ridic bolul cu supa aburindă. Mă îndrept spre patul pe care Victoria stă întinsă cu spatele rezemat de tăblia patului. Pare îngândurată. Îi zâmbesc frumos şi iau loc lângă ea. Îşi îndreaptă privirea spre mine şi mă priveşte timid.

-Nu îmi este foame. Îmi spune încet.

Mă îngrijorează faptul că nu se hrăneşte cum trebuie şi nu doarme cât ar trebui. Asta o slăbeşte foarte mult. Îi înţeleg suferinţa, dar nu trebuie să se neglijeze pe ea. Nu îmi place să o văd aşa. Voi avea grijă să mănânce cum trebuie şi să doarmă chiar dacă o voi hrăni eu însumi şi o voi lega de pat.

-Victoria. Încep calm. Tatăl tău nu ar fi vrut ca tu să te neglijezi şi să te îmbolnăveşti, nu? O întreb, iar ea mă aprobă. De ce faci asta? Vrei să îl superi? Dă din cap în semn că nu. Atunci trebuie să mă asculţi, ne-am înţeles?

-Da. Spune încet, iar eu zâmbesc învingător. Iau linguriţa şi o umplu cu suba încă aburindă. O duc spre buzele mele, suflu încet pentru a se răci, apoi o duc spre buzele Victoriei. Aceasta rămâne surprinsă, dar îşi deschide uşor buzele şi soarbe încet supa. Fac asta până ce bolul rămâne gol. Îi şterg buzele şi îi zâmbesc.

-Fată bună! O laud, iar ea mă priveşte timid.

-Mulţumesc! Spune încet. Mă ridic şi asez bolul pe noptiera.

-Bine, atunci te las sa te odihneşti. I-am spus şi m-am întors spre uşă. Adevărul e că nu vreau asta, aş vrea să rămân cu ea, să îmi petrec timpul cu ea, dar nu vreau să o presez dacă ea nu îşi doreşte asta.

-Rămâi... Îi aud vocea tremurândă în spate. Zâmbesc în sinea mea. Ea vrea să rămân cu ea.

Fără să mă gândesc, îmi descalț cizmele şi mă întorc spre ea. Ocolesc patul, apoi mă aşez pe cealalată parte. Mă bag sub asternuturi şi o trag pe ea în braţele mele. Ea îmi îmbrăţişează trupul cu braţele subţiri bucurându-se de căldura mea. Îşi lasă capul pe pieptul meu. Simt un sentiment profund de fericire când o ţin în braţele mele.

Afară soarele e ascuns de norii gri care prevestesc furtuna.

E decorul perfect, în care mă pot bucura de frumoasa mea.

-Povestește-mi ceva. Îmi cere şi îşi ridică ochii mari spre mine. E atât de frumoasă! E perfectă! Chiar şi aşa cu ochii albaştri, tulburi sub care sunt cearcăne adânci, cu părul ciufulit şi îmbrăcată în cămaşa mea, e mai frumoasă ca orice altă tânără pe care am întâlnit-o vreodată.

-Ce vrei să îţi povestesc? O întreb zâmbind.

-Păi nu ştiu. Ceva despre tine, ce îţi place să faci cel mai mult? Mă întreabă curioasă.

Ce îmi place să fac? În ultima perioadă, am cam uitat de mine, iar înainte de asta tot ce făceam era să rezolv probleme administrative, să merg la serate şi desigur, eram foarte ocupat cu aventurile mele de o noapte. Nu am mai avut o femeie de câteva săptămâni deja, de când a apărut Victoria.

-Cred că să călăresc şi să călătoresc. Îi răspund.

- Întradevăr? Care e cel mai frumos loc pe care l-ai văzut? M-a întrebat şi nu mi-a luat mai mult de câteva secunde să îi răspund.

-Veneția, Canale della Giudecca e unul dintre canalele principale, care mi-a plăcut foarte mult. Sau Catedrala Notre Dame din Paris m-a impresionat. Sau fluviul Sena e minunat la apus. Dar cred că Taj Mahal-ul e preferatul meu. Crede-mă,  este minunat. E un templu construit pe malul raului Yamuna. A fost construit de către un împărat persan pentru cea de a doua sa soţie, care a decedat la naşterea celui de al paisprezecelea fiu. Când şi-a dat ultima suflare, acesta i-a cerut doar să îi construiască un mormânt, să se recăsătorească, să îşi iubească copiii şi să îi viziteze mormântul la fiecare aniversare. Împăratul o iubea enorm, îi era soţie, dar şi un sfetnic bun. Mii de oameni au ajutat la construirea mormântului şi s-au adus materiale din întreaga Indie. Înăuntru se găseşte sicriul reginei încrustat cu pietre preţioase. Alături de ea se odihneşte şi împăratul. Taj Mahal-ul a rămas ca un simbol ar iubirii lor în eternitate.

Ea mă privea fascinată cu ochii măriţi de uimire şi admiraţie.

-Cât de frumos! A spus încă vrăjită.

-Aşa este! I-am răspuns şi am strâns-o mai tare în braţele mele.

-Ştii? Mi-ar plăcea să călătoresc ca tine. Mi-a spus cu privirea în jos.

-Poate în viitor vom călători împreună. I-am răspuns. Poate că ce spuneam era o mare minciună, chiar şi ea ştia asta, dar aveam speranţa că poate în viitor vom fi împreună, vom putea fi fericiţi împreună, pentru că ce este între noi pare a fi veşnic, dar nu vreau să o amăgesc cu vorbe frumoase, i-am promis doar prezentul, nu mai mult. Ştii? Am putea merge la conacul meu de la ţară pentru câteva zile. E într-un loc ferit de oameni cu peisaje magnifice, ce spui? Am întrebat-o, iar ea şi a ridicat privirea spre mine gânditoare.

-Nu ştiu ce să spun...

-Haide, acceptă, îţi va plăcea mult! Îţi promit!

A cugetat câteva secunde, apoi a dat timid din cap în semn că "da". I-am zâmbit fericit. O să fie minunat!

N/a
Ce părere aveţi de noua copertă?
Sper să vă placă capitolul. Multumesc pentru vizualizari, voturi si păreri! Va pup!

Dincolo De BariereDescoperă acum locul unde povestirile prind viață