"Niall! Stai!" strig dupa el care deja se departa considerabil de mine. "Ce ai de gand sa faci?" intreb cand ajung in dreptul sau, incercand sa tin pasul cu el.

"Plec, nu e evident?" ura din vocea sa ma sperie, dar tot o data ma si ingrijoreaza. "Nu trebuia sa vin de aici de le inceput. Stiam ca o sa reactioneze asa!"

L-am prins de mana, oprindul din mersul aiurea pe strazii si intorcandu-l cu fata la mine, i-am luat fata in plame, apropiindu-ma de el.

"Nu e vina ta. Nu e vina nimanui." A incercat sa se elibereze din stransoarea mea, dar nu o sa-l lasa sa plece, nu acum. "Niall, aculta-ma. Nu, nu stiai ca o sa reactioneze asa si clar nimeni nu se astepta la asta. Dar prin bataie nu rezolvi nimic. Nu e bine ce ai facut, mai ales fiind ca e tatal tau."

"Dar s-a luat de tine!" exclama si mai nervos.

"Si m-ai vazut pe mine tragandu-i vreun pumn? Nu, pentru ca nu asa se rezolva lucrurile. E mai bine sa inghiti si sa treci peste decat sa decurgi la violenta." Mi-am lipit fruntea de a sa, mainile sale inconjurandu-mi talia. "E bine ca ai venit sa-i vizitezi. Chiar nu ai vazut cat de fericita era mama ta cand te-a vazut? Pun pariu ca nu a mai zambit asa de cand ai plecat. Ai facut-o fericita prin simpla ta prezenta, sa stie ca fiul ei este bine, sanatos si ca, chiar daca a trecut prin multe s-a intors sa-si viziteze mama, asta e tot ce conteaza pentru ea. Maura a lasat trecutul in spate, asa cum incerci si tu, dar singurul care nu vrea sa uite este tatal tau. Nu stiu de ce nu vrea sa uite, poate fiind ca ii e frica ca o sa pleci din nou, ca o sa-i ranesti din nou, dar cu timpul o sa-si dea seama ca nu e asa. Tu nu ai facut, nu faci si nu vei face ceva care sa-i raneasca intentionat, si el ar trebui sa stie asta."

Pentru scena de mai devreme, amandoi sunt vinovati. Bobby nu ar fi trebuit sa-i reproseze toate acele lucruri lui Niall, iar el nu ar fi trebuit sa reactioneze asa. Nu asa merge treaba...

Blondul si-a apropiat fata sa de a mea, lipindu-si buzele de ale mele.

"Ce m-as face eu fara tine?" spune facandu-ma sa chicotesc.

"Si acum ce facem? Unde mergem?"

"In seara asta o sa stam la un hotel, iar maine o sa mergem sa cumparam bilete de avion."  Stai, ce?

"Bilete pentru ce? Niall, doar nu ai de gand sa pleci, nu?" Chiar nu stiu ce e in capul sau. De ce e totul asa complicat??

"Ba da. Ai dreptate, tata trebuie sa-si dea seama ca nu este vina mea, iar eu o sa-i dat timpul si spatiul necesar ca sa o faca." spune, intorcandu-se si incepand sa mearga din nou pe strada.

De ce interpreteaza mereu gresit ceea ce spun eu!? Nu la asta ma refeream cand am spus ce am spus! Oh Doamne, Niall, jur ca daca nu as fi indragostita de tine, te-as bate pana cand ti-ar venii mintea la cap. Si eu sunt aia care mai devreme spunea ca nu trebuie recurs la violenta.... Am luat-o razna.

*

Am iesit din dus imbracata cu un tricou alb si o pereche de pantalonii gri, asezandu-ma langa Niall in pat. Acum ne aflam la un hotel din centru orasului. Normal ca domnul incapatanat nu a vrut sa ne intoarcem la casa parintilor sai, asa ca suntem nevoiti sa stam aici. Dupa ce ne-am cazat, blondul a mers si ne-a luat bagajele de la parintii sai, dar din cate a spus, nu a dat ochii cu nici unul dintre ei.

"Chiar nu vrei sa te razgandesti?" il intreb pentru a mia oara.

"Nu, Faith. Maine plecam inapoi in Londra. E mai bine asa."

De ce trebuie sa fie atat de incapatanat? Este precum un copil mic care nu vrea sa mai stea la bunicii sai ci doar sa ajunga mai repede acasa. Nu o sa se lase pana nu obtine ceea ce vrea.

Love is dangerous //Book one and twoCitește această povestire GRATUIT!