I. 1864

18 0 0

Eram în anii 1864,Mi-a aduc aminte perfect fiecare detaliu. Locuiam alături de tatăl meu într-o casa uriașă în partea de est a orașului Los Angeles. Mama mea murise în urma cu 2 ani,când eu aveam 15 ani. Pentru mine moartea mamei mele M-a influențat foarte tare,simțind de atunci mereu ceva sinistru ca era mereu în spatele meu ca o umbra.
Apoi,s-a întâmplat. Era ziua mea,16 octombrie 1864. Era o zi urata de toamna,cu un vânt puternic și cu o ceata deasa. De ziua mea nu am făcut nimic,am stat pur și simplu închisă în camera mea uitandu-ma toată ziua pe pereți.
La un moment dat, a sunat Nora,cea mai buna prietena a mea.
- Hei,S. Ce faci?
-Bine,Nora. Privesc tavanul. S-a întâmplat ceva?
-Nu..Doar ca e ziua ta! Hai sa ieșim la un restaurant sa bem un suc. Va fi distractiv!
-E urat afară,aproape ca plouă. Hai sa o lăsăm pe alta data..
-Nu! E ziua ta! Nu accept niciun "Nu".
-Uff..bine..Ne vedem Coffee Bar
-Bine,pa S.

Afară deja ploua. Mi-am luat geaca și umbrela și am plecat. Nora era o prietena de treaba,dar era cam sufocanta. Am mers cam 10 minute fără oprire. Când am ajuns la podul Weckery am fost orbita de o lumina puternica,era lumina unor faruri de mașină cu siguranță. Când mașina a ajuns aproape de pod a accelerat brusc,iar în câteva secunde am simțit respirația cuiva în spatele mele. Nu am apucat sa mă întorc pentru ca am fost împinsă în fata mașinii. M-am blocat de frică. Mașina M-a lovit cu putere aruncandu-ma peste podul Weckery. Da,murisem.

Lumea Celor Morți - SophiaCitește această povestire GRATUIT!