ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)

Capitolul 57: Sangele trandafirului

Festivitatea e deschisa...Femei goale,acoperite doar cu bijuterii,cu ochii complet negri,trec prin fata noastra purtand catui din care iese fum aromat,flamuri si instrumente muzicale.De-a stanga si de-a dreapta curtii se vad doua cranii uriase de cristal negru,care lumineaza sinistru.

Procesiunea e incheiata de fiicele lui Lucifer,care poarta fiecare o lumanare rosie aprinsa,iar in spatele lor se vede insasi printesa Lilith tinand un jungher spre cer si bolborosind cuvinte doar de ea stiute.Ceea ce domina intregul peisaj este o impunatoare statuie a lui Satana,facuta din obsidian,cu ochii de foc si impodobita cu aur negru,care strajuieste asemeni unui munte mai mult de jumatate din curte.Pamantul incepe sa se cutremure usor si ma tin mai bine de jilt,uitandu-ma intrebatoare spre Lucifer.Acesta priveste absent ceremonia,fara sa imi raspunda privirilor,desi stiu ca gandurile lui le-au auzit pe ale mele.

De cand a fost eliberat de Nebunie,nu l-am mai auzit scotand niciun cuvant si tacerea ma sperie mai mult decat orice plan diabolic pe care l-a avut vreodata cu mine.Isi aminteste sau nu isi aminteste ceea ce s-a petrecut in mintea lui? Aceasta tacere ma tortureaza.Azazel imi zambeste complice de pe tronul sau,dar il resping privirile,amintindu-mi cum m-a silit sa raman prizoniera fantasmelor Printului.As fi putut ramane inchisa acolo pentru totdeauna!

Cu toate acestea,Cerul m-a salvat! Iluzie sau nu,Makai a fost acolo,asemeni unui razboinic stralucitor si m-a salvat de focurile vesnice.

Blandetea lui imi aminteste de fericirea Raiului si fara sa vreau,o lacrima palida mi se rostogoleste pe obraz.Mana mea vrea sa o stearga,cand simt privirea Printului cum ma arde.Ridic ochii si il vad chiar in stanga mea,facandu-mi semn sa ma ridic si eu.Festivitatea s-a incheiat si Lilith este purtata in mod victorios cu un palanchin spre intrarea in palat.

Buzele lui stranse si expresia rece ma fac sa il aseaman cu un mort,cu un mort inghetat de propria cruzime,ingropat in cristale de gheata si neatins de caldura iubirii timp de ere.Si cat de adevarat este intr-adevar,acest lucru...Semet,imi intinde mana si eu imi las degetele prizoniere intre ale lui,ridicandu-ma incet si demn,lasand haina lunga si grea sa atinga marmura ca intr-o mangaiere.De ceva vreme toate hainele mele sunt negre,la fel ca sufletul meu pustiu si lipsit de speranta iertarii.De ce ma aseaman cu EL din ce in ce mai mult? De ce astept eu insami sa fiu izbavita de cineva? Semiluna de pe cer a inceput sa fie din ce in ce mai deformata,astrul a inceput sa capete forma rotunda,vestind un tragic sfarsit pentru tot si pentru toate.

Printul ma conduce pe aleile intortocheate ale unei Gradini de trandafiri negri,printre copacii cu trunchiuri aurii,cu miros prafuit si aspru.Frunzele lor au inceput sa cada si sa acopere aleile,ca si cand toamna a inceput a se naste in Regatul intunericului.Ceva in mine imi spune ca ceva important urmeaza sa se intample,ceva de care va depinde nu doar soarta mea,ci si soarta lui si a celorlalti.Oftez din ranunchi,privind spre orizontul rosu.

Ne oprim in fata unui havuz din care tasneste foc in jerbe,ce topeste la atingere frunzele ruginii,galbejite si uscate ce tocmai se cern.Atentia imi e furata de ochii lui ca genunile,ce parca doresc sa ma inghita cu totul in inchisoarea lor,sa imi sfarame si ultimul crampei de lumina si sa ma condamne la o eternitate de suferinta.Buzele incep sa i se framante si isi odihneste spiritul zbuciumat,privindu-ma adanc,asa cum face ori de cate ori vrea sa imi afle secretele.

-Stii Layra...Pe cand erai doar un copil,ti-am vegheat pasii zi de zi...

Zambeste amar si ironic,gandindu-se la trecutul nu prea indepartat.

-Nasterea ta a fost prilej de mare tulburare pentru mine,pentru ca Asmodeu te vestise cu mult timp inainte...Te-am urmarit,vrand ca sa aflu care este rostul venirii tale pe Pamant si de ce soarta iti este legata de a mea.Voiam sa astept pana implineai varsta de sapte ani si apoi sa te rapesc,sa te aduc in Infern si sa te invat artele intunecate.In acest fel,indiferent ca ai fi venit sa ma salvezi sau sa ma distrugi,te puteam controla cu usurinta si te-as fi ucis inainte sa apuci sa faci ceva.Din nefericire,Denaida a prevazut planul meu,asa ca te-a luat de langa parintii tai si te-a educat in Templu,iar tu ai devenit un purtator al luminii...Dar sti ce cred eu cu adevarat despre tine Layra?