Santa Paz

1.5K 143 10

Am încuiat uşa casei şi am ieşit în agitaţia de afară. E devreme, dar strada e plină de oamenii, fiecare cu treaba lui.

Eu m-am trezit devreme pentru a mă ocupa de treburile mele. Mai bine spus, nu am putut dormi întreaga noapte. M-am gândit toată noaptea la acel sărut. A fost ciudat, dar mi-a plăcut. De ce a făcut-o? Voia să mă încurajeze?

Toate aceste gânduri nu mi-au dat pace întreaga noapte, deci când s-au ivit zorii, m-am dat jos din pat.

Trebuie să merg la orfelinat. Să văd dacă pot afla mai multe despre părinţii mei reali.

Mi-am făcut loc printre mulţimea de oameni. E o gălăgie teribilă, toţi vorbesc unul peste altul, se aud şi zgomotele animalelor.

-Victoria! Aud o voce cunoscută și sunt prinsă de cot. Mă întorc şi îl văd pe Gonzalo. Ce faci? Mă întreabă.

Mă grăbesc, iar el mă reţine. Chiar nu am chef să vorbesc cu el acum.

-Bună,Gonzalo!Am ceva de făcut. I-am răspuns.

-Atunci nu te reţin mult. Sunt invitat la un bal mâine seară. Mă întrebam dacă nu vrei să mă însoţeşti?

El tocmai m-a invitat să ieşim? Gonzalo? Mereu am crezut că are o simpatie pentri mine, chiar şi Cata a spus asta, dar nu m-am gândit că e adevărat. Gonzalo e frumos, nu pot spune. Cu părul acela blond până aproape de umeri şi ochii albaştri ar putea cuceri orice fată. Are şi un corp foarte lucrat. E chiar dintr-o familie bună, dar eu îl văd ca un prieten bun şi îi sunt foarte recunoscătoare. De când s-a mutat aici, ne-a ajutat foarte mult. De aceea voi accepta cererea lui, în semn de mulţumire, dar vom merge doar ca prieteni.

-Ar fi plăcerea mea. I-am răspuns, iar el a zâmbit larg.

-Te voi lua mâine la 6,e bine?

-Sigur. Să ai o zi bună! I-am răspuns, apoi m-am făcut nevăzută în mulţime.

Perfect, acum va trebui să merg şi la un bal. Dumnezeule! Am şi uitat că nu am ce să port. Voi împrumuta ceva de la Lupe. Da, asta voi face.

Acum să mă concentrez pe problemele mele.

Privesc uşa scorojită a orfelinatului. Se vede că nu au mai renovat pe aici. Bat atentă ca uşa veche să nu se dărâme, dar nu îmi răspunde nimeni. Mai bat o dată, dar nu primesc vreun răspuns. Decid să inteu şi spre mirarea mea uşa e descuiată. Intru intr-un hol gol, dar se aud zgomote din jur.

-E cineva? Întreb. Unde or fi la ora asta? O femeie bătrână îmbrăcată în măicuţă iese din una din camere.

-Te ajut cu ceva? Mă întreabă ea.

-Da, vă amintiţi de o fetiţă care a fost adusă aici acum 23 de ani? Am întrebat-o. Chiar dacă nu îşi aminteşte, voi găsi ce am nevoie în arhivele orfelinatului, dar e posibil să fi ars în incendiu.

-În 23 de ani, au fost aduse multe fete aici. Mi-a răspuns.

-A fost salvată din incendiu şi adoptată de bărbatul care a salvat-o.

-Ah, îmi amintesc acum. Mi-a răspuns ea.

-Vă amintiţi cine a adus-o aici? Am continuat cu întrebările.

-Da, cred că o femeie de vreo 30 de ani. Era îmbrăcată în straie frumoase. Părea să lucreze pentru o familie bună. Mi-a lăsat copilul în braţe şi până m-am întors să iau registrul, ea dispăruse. Nu am înţeles de ce a abandonat-o. Părea să aibă o situaţie bună.

De ce a făcut-o atunci? Poate nu eram dorită în familie sau poate avea alte probleme, dar ce probleme?

-Nu v-a spus numele ei?

Dincolo De BariereDescoperă acum locul unde povestirile prind viață