Replici! Replicile mamei,tatei,replicile ingrijitorului de la scoala si replicile tuturor persoanelor cu care iau eu contact...mai ales certurile mele ciudate cu vanzatoarele! Avem si replici din filme sau desene animate+interviuri cu animalele mele...
Hello, oameni! Nu, nu am murit! Pur și simplu nu am simțit că am starea necesară ca să scriu. Dar acum m-am întors cu un nou capitol în fiecare săptămână!!! Yaaaayy!!
PROSTII PE CARE LE CREDEAM ADEVĂRATE DAR DE FAPT NU SUNT...
1) Credeam că bunica unei prietene este un demon
Asta e puțin ciudată. Credeam că bunica unei prietene (o să îi spunem Mioara) este un demon. De ce? Păi, fuma. Acum să nu credeți că am ceva cu oamenii care fumează, nu! Doar că, într-o zi am întrebat-o de ce făcea asta...și apoi am rămas traumatizată:
Le eu de 5 ani: Mioara, tu de ce fumezi?
Le persoană care m-a traumatizat: Țigara ține aprins focul din stomacul meu...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
2) Când eram mică, eram convinsă că(see what I did there? ;>>>) eu am ieșit din buric.
De fapt, credeam că toți copiii au ieșit din buric. Problema mea era cum de am ieșit printr-o gaură atât de mică și de ce au și băieții buric. Până în momentul în care am întrebat o vecină dacă a durut-o când a ieșit copilul ei prin buric și atunci mi-a povestit tot.
3) Până acum două sau trei luni nu credeam în căluți de mare.
Credeam că sunt creaturi mitologice, unicornii mării. Dar nu, ei chiar există...cred.
4) Credeam că am un frate geamăn.
Asta îi cam speria pe ai mei... Eu vorbeam mult despre Andrei. Cine e Andrei? Fratele meu geamăn...sau cel puțin așa ziceam. Ziceam că a murit "mai de mult" și că îl văd doar eu într-un colț. Asta (și încă niște chestii ciudate pe care le făceam și pe care le voi povesti în alt capitol) i-a făcut pe ai mei să creadă că sunt instabilă psihic.
Dar stați liniștiți, psihiatrul a zis că sunt bine!! :))
