Tocilara

Capitolul 1

Eleanor's P.O.V.
Ma plimb pe holul liceului. Ultimul an. Ma si gandesc cum au trecut 3 ani asa de repede. Ma uit la toate persoanele de pe coridor. Majoritatea colegii mei. Printre ei se mai vad si elevi, din a 11-a si a 10-a, dar si boboci. Pe holul asta nenorocit am avut atatea incidente. Pai poate la inceput nu par, dar eu sunt fata aceea care in loc sa se duca la petreceri, sta si invata, care majoritatea timpului si-l petrece citind. Si evident, mereu exista o scorpie care se ia de mine. Cel mai mult ma doare ca ei nu stiu intreaga mea poveste. Eu invat ca sa imi fac un viitor. Parintii mei au murit acum 4 ani, lasandu-ma singura cu un frate mai mic care mai mereu sta pe capul meu. Blake e in clasa a 10-a si jur ca daca as putea l-as strange de gat. El e tipul care nu pre isi face temele, nu invata, nu face mai nimic. Ah ba da... irosteste aerul. De cand am ramas singuri, eu am indeplinit datoria de parinte pentru el. Am trait singur. Greu de crezut dar da. Statul nu ne-a ajutat extrem de mult dar parintii nostrii ne-au lasat o avere destul de mare: o casa in LA, o casa de vacanta in San Francisco... au fost oameni destul de bogati. Cu toate astea, noi niciodata nu ne-am mandrit cu banii pe care ii avem. Poate va intrebati de ce am ramas in Ontario? Ei bine, a fost doar simplul fapt ca imi cladisem o viata aici. O schimbare brusca ar fi fost prea mult pentru mine. Si aveam doar 14 ani. Eram un copil pana la urma.

Imi continui drumul pe hol, fiind scoasa din transa de multimea de adolescenti care se uitau la fundul Jessicai. Foarte matur, ce pot sa spun. Nici nu imi vine sa cred ca am petrecut 3 ani de liceu alaturi de asa specimene. Trec pe langa ei, incercand sa fiu neobservata. Cand aproape am trecut de Tyler, capitanul echipei de fotbal, simt o lovitura puternica in umarul drept, iar din cauza impactului imi cade cartea din mana. Ma aplec sa o iau, iar cand ma ridic dau de un tip inalt, bine-legat, tricoul alb, mulat, evidentiandu-i abdomenul proeminent. Raman pentru cateva secunde incremenita, dat sunt distrasa de fratele meu.

B:Eleanor, hey! S-a intamplat ceva?
E:Nu, nimic. E ceva important?
B:Mnu.. vroiam doar sa vad ce face sora mea...
E:Dragut din partea ta, dar sunt bine. Ar cam trebui sa plec... posibil sa ne fi chemat diriginta in clasa.
B:Ok. Atunci ne vedem mai tarziu.

Imi zambeste si ii zambesc si eu. Imi intorc capul, dar vad ca sunt singura. Tipul trebuie sa fie nou. Nu l-am mai vazut pe la noi prin liceu. Si eu chiar observ persoanele. Cand esti tocilara de la tine din liceu, te cam obisnuiesti sa fi si izolat pentru nu esti ca ceilalti. Ei bine, daca nu ar fi chestia cu "tocilara" cred ca m-as imprietenii cu jumatate de liceu, dar cum lucrurile stau altfel nu prea am de unde sa stiu.

Merg direct catre clasa, lasand orice gand la o parte. Incepe un nou an. Poate in anul asta as putea schimba cateva lucruri. Merg spre locul meu din ultima banca si ma asez pe scaun. Imi deschid cartea si imi scot penarul sin ghiozdan. Iau un creion si schitez un mic zambet pe prima fila. Asta e semnul unui nou inceput. Ma mai uit peste cateva paginii, neinteresandu-ma ceva anume, si la scurt timp apare si doamna diriginta. Arata la fel. Aceeasi coafura de stewardesa, aceiasi ochi bajini, aceeasi voce lina. Nu e foarte batrana, dar e o femeie care stie sa se faca placuta. Ne ridicam si ne salutam. Toata lumea ia loc, mai putin dansa.

D:Copii, am sa fac un anunt! Avem un coleg nou.

Clasa era plina de susoteli. Toata lumea se intreba cine era sau cum arata noul coleg. Mie nu imi prea pasa. S-asa nu e treaba mea. Nu e viata mea. Din partea mea pot sa vina 100 de colegi noi. Dupa cateva momente, pe usa intra tipul de care m-am ciocnit. Cred ca era la mintea cocosului ca el e noul coleg.

D:Buna! Bine ai venit la noi in clasa! Eu voi fi diriginta ta in anul acesta scolar! Spunene cate ceva despre tine!
?:Mbuna... numele meu este Alex Black, m-am mutat recent din Los Angeles si domnisoarelor, sunt singur.