Wendy

Capitolul optsprezece

  ,,Aquila non captat muscam."

,,Vulturul nu prinde muște." 

Când Sasha a terminat de povestit imediat am simţit un gol din dinăuntru, care m-a făcut să nu mai fiu atentă la ce zicea. Nici nu am aflat finalul povestirii ei, fiindcă gândul meu era în altă parte decât ar fi trebuit. Nici nu mai puteam gândi concret, fiindcă simţeam că mă urmărea cineva.

— Wendy? Wendy? am auzit vocea lui Alex.

Am clipit îndelung, ca apoi mi-am îndreptat privirea la ei. Imaginile din capul meu au dispărut. Mi-am scuturat capul încercând să fiu cu picioarele pe pământ.

  — Da? i-am întrebat.

 —  Eşti în regulă? m-a întrebat în continuare Alex. Pari îngrijorată. La cine te gândeai?

Adevărul era că nu mă gândeam la nimic, ba chiar dacă le-aş fi spus ar fii sunat aberant. Aşa că singura soluţie era să le spun că totul era bine şi să plec , ca şi cum nimic nu mi s-a întâmplat.

  —  Nu mă gândeam la nimic... Sunt în regulă... da... 

Şi brusc m-am ridicat de la masă  și am pășit pierdută printre ceilalți. Cine m-ar fi văzut în acel moment m-ar fii confundat cu o gheișă novice.  Nici n-a trecut o secundă, fiindcă atunci privirile celorlalți s-au îndreptat asupra mea. Am încercat să-i ignor, dar acele priviri au devenit din ce în ce mai persistente, cu cât aruncăm o privire la un prizonier. Am pus mână la urechi că să nu mai mișc capul. Nu mai simțeam nimic. Toată povestea și cu asemănarea lui Wayne cu mine a devenit mult mai înfiorătoare decât aș fi amintit vreodată. Nici nu îmi aduc aminte bine, doar că știu că am început să alerg și să strig cât îmi țineau plămâni. După un timp mi-am deschis ochii și am aflat că mă aflăm pe hol. Am mai mers un pic, după m-am rezemat de perete și m-am așezat în genunchi. Mi-am acoperit față de brațe.

 Simțeam că nebuneam. Nici nu vroiam să mai amintesc, dar se pare că în subconștient apar tot feluri de imagini, de când eram în liceu. Îmi amintesc că de fiecare dată când cineva murea într-un mod misterios, se începea o investigație. Putea dura o zi întreagă, poate o săptămâna sau o lună . Din lipsă de dovezi, probe sau suspecți, întotdeauna verdictul era considerat accident. Din motive necunoscute, colegii nu m-au pârât la poliție, chiar dacă aceștia mă numeau suspectul principal, în tăcere evident. Normal că nu mai am nicio memorie cu ce s-a întâmplat cu victimă de dinaintea morții, doar trezindu-mă după două ore, după ce a murit,dar de omorât nu era în firea mea. Se pare că retrăiesc cu aceleași veșnice coșmaruri din liceu. Mi-am pus ambele mâini la cap și am început să murmur cu speranța că totul se va termina. 

Dar nici n-am meditat bine, fiindcă am simțit niște mâini familiare atingându-mi umerii. Mi-am ridicat capul și mi-am îndreptat ochii spre fata ciudată, care mi-a sărutat buzele. Tia, parcă o chema. Aceasta s-a așezat lângă mine. Nu înțelegeam ce vroia de la mine.

    — Ești în regulă, draga mea? m-a întrebat pe un ton aparent dulce.

Acest cuvânt ,,dragă", mă înnebunea. Prezența ei era stranie. Simțeam niște fiori reci pe șira spinării.

  — Nu, sunt în regulă, i-am răspuns.

    — Nu i-a în seamă ce spun nătângii ăștia, a explicat ea. Gardienii o să-l prindă pe Wayne, dar asta va fi o chestiune de timp până o să fie capturat. Dacă el nu-i va omorî pe toți.

Era momentul să scap de ea. Din câte știam vampirii sunt însetați de sânge, iar Tia asta urmărea. Singura cale de scăpare era să pretind, în continuare că nu știam nimic. 

    —  De unde știi? am întrebat-o. 

    —  Am fost și eu prezentă la incident, mi-a răspuns bruneta aparent gânditoare. Dar spre deosebire de vrăjitoarea aia, nu am văzut mare lucru.

Am înțeles că se referea la Sasha. Se pare că Zero nu e singura persoană, care să nu o suporte pe ea. Alix, Zero, acum și Tia. 

    —  Dar de unde vine, acel Wayne?  am întrebat-o ridicându-mă în picioare. Adică nu este înregistrat? 

    —  Dracula știe! a surâs Tia ridicându-se în picioare. Nici eu nu știu. Dar nu numai eu, dar și tu și toți ceilalți nu știu de el.

  — Dar ce motiv are să-i omoare? m-am mirat de răspunsul ei. Adică, de ce ar face așa ceva?

    —  Cred că are aceleași motive, ca și toată lumea: să evadeze din tabără, a zis bruneta. Altfel nu pot explica ce-s cu toate cadavrele.

Acum era momentul să plec. Trebuia să fac ceva. Nu puteam să plec brusc, fiindcă nu era în firea mea. Singura cale de a scăpa, era să-o păcălesc în așa fel încât să mă creadă că fac acel lucru, pe care nu-l fac în acel moment.

  — Tia, cred că ar trebui să mă duc la baie, am zis pe un ton domol ca să-mi ascund intenția de a fugi. Nu am mai fost la baie de azi dimineață, și chiar am nevoie urgent!

    —  Ce păcat! a exclamat bruneta făcând-o pe poeta. Dar măcar mă bucur că te-ai mai liniștit.

  —  Putem vorbi despre asta mai încolo, acuma nu pot! am zâmbit și îndepărtându-mă ușurel de ea.

    —  În regulă, a zâmbit Tia. Știi tu, mă găsești la cantină în continuare.

Când mi-am întors spatele la ea, am început să pășesc încetișor până la punctul, în care nu o mai vedeam, după care am rupt-o la fugă. Trucul cu toaleta, a dat roade. Nu îmi venea să cred că aceasta, chiar m-a crezut. De obicei, acele trucuri nu funcționau și afla repede de adevărata mea intenție. Cum s-ar zice nu sunt o mincinoasă bună. 

,,Cât de credulă poate să fie că ce-ai spus este și adevărat.", a zis vocea din capul meu forțându-mă să mă opresc din alergat Mi-am ciufulit un pic părul. După m-am uitat în stânga și în dreapta. Vocea asta devine din ce în ce mai vie în capul meu şi nu ştiam de ce.  Aş fii crezut că visam, dacă mă trezeam a doua zi, acasă, în camera mea. Dar nu era vis.

Mi-am scuturat capul de îndoială şi am mers mai departe. După ce am meditat îndeajuns, ca să ajung la concluzia că acel Wayne, nu semăna cu mine... sau aşa am crezut şi nimic din ce s-a întâmplat n-are legătură cu mine . Cu zâmbetul pe buze am decis să mă întorc la cantină la ceilalţi.

În drumul înapoi am auzit nişte strigăte ascuţite, dar familiare. Aceştia strigau în rusă. Iarăşi mi-a cuprins curiozitatea şi am uitat de ceilalţi. M-am îndreptat spre locul unde venea strigătul şi am rămas complet şocată de ce vedeam.