Am băgat cheile în contact apoi am pornit spre vechiul meu apartament. Odată ajunsă acolo mi-au venit în minte amintirile cu el. Aici era să dau foc bucătăriei cănd pregăteam cina pentru noi. Şi tot aici s-a întâmplat pentru prima dată magia. Oh, Melanie, aceeaşi discuţie! Ben e gata, trebuie sa îl uiţi! Am început să-mi despachetez lucrurile si să aranjez pe aici. La final am picat aproape leşinată în pat de oboseală. O luminiţă de la telefonul mobil pâlpâia de zor pe măsuţa de lângă pat. Am ratat câteva apeluri de la Bonnie. Am dat să o sun înapoi, dar ea mi-a luat-o înainte. Am răspuns puţin timidă ştiind reacţia ei. Vreo cinci minute m-a certat întruna pentru că nu i-am răspuns şi s-a plâns căt de îngrijorată a fost pentru mine. Mi-a cerut atâtea detalii despre întâlnirea cu Ben încât m-a ţinut de vorbă o oră şi ceva nepăsându-i cât de târziu era şi cât de obosită eram. Nu s-a lăsat până nu am stabilit o ieşire în club, următoarea seară. A aranjat o aşa zisă întâlnire între mine şi un prieten al iubitului ei. Am făcut un duş rapid apoi m-am băgat în pat şi am adormit instantaneu.

                                                                             *

A doua zi, razele soarelui şi-au făcut loc printre draperii şi au început să se joace pe faţa mea. Oh, nu! E deja amiază. Soarele ajungea la fereastra mea abia la amiază. Am luat repede telefonul în mână să văd cât e ora. Era deja douasprezece. M-am ridicat cu greu din patul meu pufos şi am pornit leneş spre baie pentru a-mi face rutina de zi cu zi. Imediat ce am terminat s-au auzit bătăi în uşă. M-am îndreptat spre aceasta şi am deschis-o. Am fost surprinsă să o văd pe Bonnie cu două cafele în mână şi cu micul dejun. Nu avea nevoie de invitaţie că mă dăduse la o parte şi intră în apartament îndreptându-se spre living. Aşează pe masă gogoşile şi cafeaua şi mă aşteaptă. Am rămas să închid uşa apoi m-am dus la Kath.

-Oh, bună dimineaţa, Kath! Nu ştiam că trebuie să vii. arunc eu cuvintele ironică.

-Nu mai fi aşa arţăgoasă, Melanie. Doar mă ştii că îmi fac singură invitaţii.

-Speram să iţi fi ieşit din mână. mormăi eu, aşezându-mă lângă ea.

-Hai taci şi mănâncă. Mergem la cumpărături. Trebuie să îţi luăm ceva frumos pentru diseară. Spune ea foarte entuziasmată cu zămbetul până la urechi.

Îmi pare foarte rău că l-am pus tocmai acum, dar am avut nişte probleme cu calculatorul. Şi îmi pare rău că e scurt, dar cuiva îi e somn.  Sper să vă placă. Mâine sunt mari şanse să pun capitolul 4. Kisses, Elle.

He's not like the others   | P A U Z A |Citește această povestire GRATUIT!