Gândurile mi-au fost întrerupte de bipăitul telefonului, care în momentul de faţă era insuportabil. Un mesaj de la Kath.

   S-a întâmplat ceva? M-a sunat Ben şi mi-a spus să am grija de tine în seara asta. Ştii că poţi veni la mine. Te aştept.

 Drace! Trebuia el să o anunţe repede. Oricum aveam de gând să trec pe la ea. Se preface că îi pasă dar pe naiba că e aşa. Îl urăsc.

 După ce am mers destul pe jos, m-am gândit să iau un taxi. Am aruncat priviri de jur in prejur dar nu era nici o maşină prin preajma. Mi-am scos telefonul şi primul număr pe care l-am format a fost acela de la o firmă de taxi. O femeie îmi răspune şi îmi spusese că deja se află prin preajmă un taxi şi că va ajunge în cinci minute aşa că trebuia să-l aştept pe cel care va veni să mă ia. Trebuia să îmi fi luat maşina înapoi! De ce-o-i fi lăsat-o la Ben? În maxim zece minute voi ajunge la Kath acasă. În tot acest timp, am fost asaltată  de privirile ciudate ale şoferului. O fată plânsa, cu puţinul machiaj întins, care încă plângea. Kath deschise în grabă uşa, de parcă mă aştepta exact lângă aceasta. Rămase surprinsă pentru câteva secunde, apoi mă luase în braţe. Aveam nevoie de o îmbrăţişare caldă din partea prietenei mele. Mi-am lăsat capul pe umărul ei şi lacrimile nu s-au putut abţine şi au izbucnit, udându-i umărul.

- M-a înşelat, Kath! Şi-a bătut joc de mine, murmur printre lacrimile ce nu le puteam stăpâni.

- Nenorocitul, spuse ea printre dinţi. L-am avertizat! I-am spus că dacă te va răni, să-şi ia gândul de la tine. Să te uite, să nu te mai caute. Fiu de căţea ce e! Spune-mi, ce s-a întâmplat?

- Ce să se întâmple? Am venit mai devreme, pentru el. Mai trebuia să stau o săptămâna la părinţii mei. Am intrat în apartament şi BAM! Era în patul nostru, cu alta! În patul meu, al nostru, Kath! Putea să o ducă la un hotel, nu în patul meu.

- Idiotul! E ok acum, gata. Eşti aici. Mâine pleci de acolo. Sper că nu îi mai dai o şansa, Melanie. Te-a înşelat, e un idiot, e gata! spuse ea cu un ton impunător.

- Nici nu m-am gandit la asta, i-am răspuns cu răceală. Mâine dimineaţă merg să îmi iau lucrurile şi maşina şi mă mut înapoi la mine în apartament. Şi dacă m-ar fi iubit, măcar puţin, să nu fie acolo, aşa cum l-am rugat.

- Gata, Melanie! Fă-ţi un duş, apoi culcă-te. Vrei să mănânci ceva?

- Nu, mi-e bine aşa. Dă-mi ceva de schimb.

Am intrat în cabina de duş şi am lăsat apa să curgă. În continuare mă simţeam trădată. Tocmai de el. Nu m-ă aşteptam niciodată la asta din partea lui. Şi cât de mult l-am iubit şi câte eram dispusă sa fac pentru el. Gata, Melanie! E un capitol încheiat. Eu îmi văd de viaţa mea, el de a lui. Nu o să stau acum să plâng în continuare după el. Trebuie să îmi trăiesc viaţa.

                                                                      *                                                       

Noaptea a decurs bine. Am avut momente când mă trezeam brusc în urma unui vis şi plângeam. Săraca Kath, trebuia să mă asculte cum plâng la orele alea. M-am trezit la 10, când se auzeau zgomote din bucătărie. M-am ridicat uşor şi am pornit spre bucătarie. Kath e atat de neîndemânatic încât a spart un pahar. Am salutat-o iar ea mi-a răspuns cu un zâmbet larg.

- Bună dimineaţa şi ţie! Cum te simţi? adăuga ea.

- A fost, a fost bine. Îmi pare rău că te-am trezit cu plânsul meu.

- Nu-ţi fă griji! mă dojeni ea. Sunt mereu aici pentru tine.

- Mulţumesc! Ce mâncăm? Am întrebat-o întuziasmată.

- Ce mă pricep eu să fac la micul dejun? Omletă cu şuncă.

- Uh, mi-e aşa o foame.

- Şi, vrei să vin cu tine când te duci să îţi iei lucrurile? întrebă ea în timp ce punea masa.

- Mulţumesc, dar nu. Vreau să merg singură acolo. Sper să fie ultima dată când mai calc în acel apartament.

- Oh, draga mea, te asigur eu, va fi ultima oară. Nu vei fi nevoită să mai mergi acolo.

Si, am pus next. sper sa va placa. Multumesc pentru lecturi si voturi. :*

He's not like the others   | P A U Z A |Citește această povestire GRATUIT!