destul am crezut....

3 0 0


Scârbit, de azi,
nu mai aștept nimic de la nimeni!
Pornite din mocirlă și din cer
hotarele lumii mele toate
s-au strâns
și ca frații unite și ele
într-o lamă de cuțit
mi-au ajuns la os.

Desigur, voi mai dansa!
voi mai dansa pentru încă o vreme
cu spiritul meu de saltimbanc
cum am mai dansat : singur.
Pe marginea asta subțire a lumii,
sluțindu-mă și tot făcându-mă de râs,
îm timp ce, acolo,
unde numai eu simt,
fioros, vântul deșertului Gobi
va continua să bată de temut
răscolindu-mi amintirile,
într-un singur loc.

Unde-mi sunt prietenii?
Lehuză, iubirea mea învinsă, plânge!
și după atâția ani,
mioapă aproape,
iată, privindu-și
copilul mort.

Se spune că îndepărtările toate
încep mai întâi și mai întâi cu o poveste.
și se pare că așa e...
inimile noastre tinere
care au vibrat
cu toată forța și iubirea lor
la zidirea neîncetată a lumii
acum au înghețat.
Cu zelul unor cărăbuși
împreună am clădit și tot împreună am sperat,
apoi deveniți înțelepți și
extrem de raționali dintr-odată
ne-am trădat cu nesaț până am ajuns
străini unii altora.
Vinovați sau nevinovați,
nu am repetat
decât lecția ce ne deschide,
saturați,
către moarte.

Acum, fugiți!
Fugiți!
plecați din preajma mea...
și voi, belicoșilor, și voi, politicoșilor,
să ne dăm pace.
Bon voyage, tuturor!
V-am iubit!
și destul am crezut.
doar lecția mi-am învățat-o:
lumea aceasta nu sunteți voi!


Elegii de la marginea lumiiCitește această povestire GRATUIT!