Descoperiţi

1.6K 165 3

După ce Greg ne-a lăsat în camera de zi, o servitoare ne-a condus în camera ce aveam să o împart cu prinţul. Aşa se face că acum stau în camera mare pe patul cu baldachin în timp ce prinţul se plimbă prin cameră.

-Despre ce e vorba? Întreb urmărindu-l cu privirea.

-Nu e treaba ta! S-a răstit la mine. M-am ridicat nervoasă şi am mers spre el. Mă bagă în probleme şi tot el îmi vorbeşte urât. Când s-a întors spre mine aproape că m-a dărâmat, dar m-am ţinut bine pe picioare aşa că am rămas faţă în faţă cu el.

-Ba cred că e şi problema mea, doar sunt logodnica dumneavoastră. Am spus în batjocură şi el mi-a prins coatele şi m-a scuturat puţin. Atingerea sa e mult prea strânsă asupra mea.

-Revino-ţi şi nu mă enerva! Îţi jur, Victoria, că dacă mai aud un cuvânt nelalocul lui din gura ta ,vei fi închisă în temniţă! A mârâit spre mine. Nici nu voiam să fiu aici şi tot el e cel supărat. Merit o explicaţie dacă am fost băgată în situaţia asta! Ştiam că e un snob! Trebuia să nu accept de la bun început, dar nici acum nu e târziu. Ar fi trebuit să ştie că nu îmi e teamă de vreo pedeapsă şi în temniţă m-a mai închis, ar trebui să găsească ceva mai ameninţător.

-Iar? Am întrebat şi m-am smucit din strânsoarea sa. Mi-am mângâiat braţele ce mă dor datorită stransori sale.

-Eşti încăpăţânată ca un catâr! A pufnit el.

-Mi-am riscat viaţa de două ori să vă salvez, m-aţi închis în temniţă, m-aţi obligat să lucrez pentru dumneavoastră şi m-aţi făcut şi logodnica dumneavoastră peste noapte, cred că am dreptul la explicaţi! Am spus indignată şi m-am aşezat pe pat cu braţele încrucişate. El s-a pus în faţa mea.

-Îţi jur că nu am mai întâlnit o femeie mai încăpăţânată! A spus enervat. Dar o să îţi dau explicaţiile pe care le ceri, dar nu vreau să mă mai contrazici. S-a aşezat înfrânt lângă mine. Lissa e fica nelegitimă a tatei. Am avut plăcerea de a copilări alături de ea. Mama ei a murit, iar tata nu se ocupă de ea. E sora mea şi o iubesc enorm, aşadar eu mă ocup de ea. Dar e foarte deprimată, plânge mult din cauza pierderi mamei sale şi că e închisă aici. E şi bolnavă din cauză că se neglijeazã. Eu o vizitez cât de des pot, iar Greg are grijă de ea. Aş lua-o la palat, lângă mine, dar tata nu ar fi de acord. Să te ştie ca logodnica mea o va inveseli şi nici nu ştim cum va reacţiona dacă îi spunem că s-a înşelat. Doar azi şi mâine trebuie să ne prefacem, da? A întrebat.

Îmi pare rău pentru ea. Nici nu mă pot gândi că tata nu m-ar recunoaşte ca fiica sa. Şi mama sa a murit. E singură pe lume, doar pe prinț îl mai are şi nici el nu e cu ea mereu. E un lucru admirabil că se îngrijeşte de sora sa. Sărăcuţa suferă şi de o boală.

Dar oricât de rău mi-ar părea de ea, eu nu pot să prefac că sunt logodnica sa. Nu îl suport! E un îngâmfat, un măgar. Nu aş rezista să fiu logodnica sa nici un ceas.

-Poate dacă îi voi explica eu. Am spus vrând să găsesc o soluţie, dar el m-a întrerupt :

-Tu nu înţelegi! Nu îi pot pune în joc viaţa surori mele doar pentru că tu faci mofturi. A spus dur.

-Înţeleg că în ochii dumneavoastră sunt doar o sclavă ,dar nu vă pot lăsa să mă folosiţi. Am spus şi m-am ridicat din pat, dar el mi-a prins mâna făcându-mă să tresar. L-am privit încurcată.

-Te rog! A spus încet. Mi-am tras mâna şi am ieşit pe hol fără să îl mai privesc.

De ce îmi face asta? Nu pot să mă supun lui. Firea mea nu e aşa. La naiba! Îl sfidez pe viitorul rege. Viitorul rege ce e un îngâmfat arogant. Nu sunt sclava lui! Nu sunt supusa lui! Naiba să îl ia cu regat cu tot!

M-am plimbat pe holurile pline de picturi. Pare că totul a fost aranjat de Lissa. Tablourile cu flori şi peisajele viu colorate par exact pe gustul ei. In capătul holului e aşezat un portret al Lissei, iar lângă o pictură cu ea şi prinţul. Am zâmbit fără să vreau. Lissa era aşezată pe scaun, iar prinţul îşi ţinea mâna pe umărul ei dezgolit. Amândoi zâmbeau larg.

Castelul ăsta parcă nu are ieşire. Am răsuflat uşurată când am zărit scările. Le-am coborât fiind atentă să nu mă împiedic în rochie. Rochiile sunt atât de incomode. Măcar fustele de ar fi mai scurte să nu te împiedici în ele, dar ar fi indecent să îţi arăţi gleznele, de parcă nu sunt oameni ce fac păcate mai mari.

La parter, totul e mai intortochiat. O uşă ce duce spre sufragerie, o uşă ce duce spre ieşire şi alte uşi ce nu ştiu unde duc. Am presupus că uşa din spate duce spre o ieşire aşa că am deschis-o. Slavă Domnului, nu m-am înşelat.

Am respirat uşurată aerul rece. Totul e înconjurat de brazi înalţi. O alee îngustă duce spre grădina plină de flori spre care păşesc atentă să nu deranjez. În mijlocul grădini e aşezat un copac înalt ce îşi întinde falnic ramurile. În faţa lui stă o băncuţă pe care stă aşezată chiar Lissa. Am vrut să mă întorc fără să o deranjez, dar vocea ei m-a oprit:

-Oh, Victoria... Vino aici şi tine-mi compania. Mi-am spus şi eu am păşit spre ea.

În poala ei stă o pisică maronie căreia îi zâmbeşte dulce.

-Ia loc cu mine şi Jacqueline. M-a invitat arătând spre locul de lângă ea.

M-am aşezat timidă şi ea mi-a zâmbit.

-Jacqueline e pisicuţa mea. Mi-a adus-o Carlos ştiind cât iubesc pisicile. E chiar din Franţa. Mai am un motan care se înţelege foarte bine cu ea, cred că vom avea pisoi curând. A râs mângâind pisica ce se linguşea în poala sa, iar eu am zâmbit.

E aşa o copilă, probabil a suferit mult când şi-a pierdut mama şi nici nu l-a avut pe tatăl său alături. Eu nu aş putea trăi fără tata. Şi nici prinţul nu o vizitează foarte des. Stă aici singură toată ziua. Nici nu aş şti cum să îi spun că eu nu sunt logodită cu fratele său. Nu vreau să îi întristez chipul de copilă. Poate că prinţul avea dreptate. Şi două zile nu se va întâmpla nimic. Totuşi nu mă simt bine să mint, dar e pentru binele ei.

-E foarte drăgălaşă. Am spus şi ea mi-a zâmbit.

-Vrei să o ţi ? M-a întrebat zâmbitoare, dar eu am ezitat. Nu pot să spun că îmi plac aceste animale mici pline de blană. Haide, e foarte blândă. A insistat şi nu am putut să o refuz .

Mi-a întins în poală ghemotocul de blană maronie. Am atins-o cu frică, dar nu mi-a făcut nimic. Blana sa e moale şi pare foarte blândă. Am început să o mângâi făcând-o să toarcă.

-Cred că te place. Mi-a spus Lissa, iar eu am zâmbit.

Ea asemenea pisicuţei pare foarte blândă, firavă şi inocentă cu părul ei de culoarea castanei prins într-un coc strâns, cu pielea albă, ochii de culoarea alunei şi trupul micuţ.

-Dar nu vreau să discutăm despre asta. De ce m-aţi minţit? A întrebat. Am început să îmi plimb degetele speriată prin blana pisici. Nu trebuia să afle că am minţit-o, prinţul se va înfuria.

-Ce vreți să spuneţi? Am întrebat ca şi cum nu aş şti despre ce vorbeşte.

-Te rog, Victoria, tutuiește-mă. Vreau să discutăm despre logodna ta cu Carlos, care clar nu e o logodnă. A pufnit, iar eu am înghiţit în sec.

Am revenit cu un nou capitol.
Sper să vă placă!
Nu prea am avut inspiraţie zilele astea. (De aici şi lipsa mea de pe wattpad)

Dincolo De BariereDescoperă acum locul unde povestirile prind viață