PRIMA PARTE - Intre doua lumi

76 1 0
                                    



In viata mea a aparut acel om care m-a determinat sa cred ca orice este posibil. A aparut subit, intr-o zi posomorata de toamna. O zi cu noi inceputuri.

Era inceputul anului doi. Relatia cu Vlad era perfecta. Sau cel putin asa voia sa para. Era o relatie de aproape un an. Ne iubam, dar micile certuri nu lipseau. Ca in orice situatie, amandoi incercam sa iertam si sa trecem peste, dar cu fiecare cuvant gresit, radacinile noastre erau din ce in ce mai fragile. Imi era rusine sa recunosc ca nu il mai vreau. De fapt il voiam, dar simteam ca nu il mai iubesc la fel de mult ca la inceput. Era o problema ce ne viza pe amandoi, dar simteam ca sunt singura care incearca sa o rezolve.

Incepeam sa cred ca nimeni nu este facut pentru mine, ca o viata intreaga nu voi face altceva decat sa caut asa-zisul suflet pereche. Negam ca imi doream altceva, imi era greu sa ma desprind de ceea ce stiam. Pe el il stiam, ii cunosteam obiceiurile si rutina de dimineata. Nu il intrebam cate lingurite de zahar vrea in cafea. Il simteam o parte din mine.

Vremurile se schimba si oamenii se schimba. Noi ne-am schimbat si ne-am indepartat. Nu il mai recunosteam. Se spune ca banii sunt "ochiul dracului". Incepeam sa ma conving de asta fiindca noua sa slujba seca totul. Banii stricasera tot ce noi construisem. Baiatul timid si romantic de la inceput, devenise arogant si ingamfat. Daca la inceput se putea multumi cu un suc si cu o plimbare in parc, noul Vlad voia iesiri la mall si in cafenele. Nu mai mergea la ai lui cu trenul si ocazia, mergea cu autobuzul, ce costa aproape dublu. Salariul generos de la mall, facuse din baiatul perfect, baiatul langa care nu ai vrea sa te afli.

Incercam tot mai mult sa scap din vraja lui, imi facusem vise si planuri despre cum avea sa arate viitorul meu, iar el nu se afla acolo. Tot ce imi doream devenea mult mai greu de atins, pe zi ce trecea. Aveam multe in minte, nu puteam dormi noaptea din cauza grijilor, imi faceam mustrari de constiinta. Credeam ca aceea fusese cea mai proasta zi din viata mea. Ma gandeam la asta noapte de noapte pentru ca el ma lasa sa cred ca sunt o fiinta oribila. Si poate eram. Nu mai stiam cine sunt, nu ma mai recunosteam, credeam ca sunt un alt om si chiar eram. Devenisem aroganta, singuratica, mereu nemultumita si foarte recalcitranta. Incepusem sa capat toate defectele lui. Ella pe care o cunosteam se pierduse.

Imi aminteam ziua in care ne-am cunoscut. Incepeam sa o regret. Era in iarna din primul an de facultate, pe la inceputul lui decembrie. Pregateam un spectacol de Craciun pentru profesori, iar la scena de dans am nimerit ca parteneri. Am dansat vals si m-a cucerit cu zambetul lui larg si ochii mari, caprui. Am dansat si m-am lasat purtata nu numai de muzica, ci si de parfumul lui dulceag. Am plutit pe o melodia "All I want for Christmas is you". Mai bine zis pe primele acorduri, apoi pe o linie melodica asemanatoare. Pentru trei saptamani am vorbit ca simpli prieteni, desi amandoi simteam ca va fi mai mult de atat, in noaptea de Anul Nou m-a sunat la ora fixa si mi-a urat un an nou fericit. Apoi m-a invitat in oras.

Am iesit in parc, intr-o zi friguroasa de cinci ianuarie. Am ajuns in Herastrau cu putina intarziere si l-am vazut pe Vlad stand in fata iesirii de la metrou. Vizibil emotionat, cu un trandafir rosu in mana, purtand manusi fara degete, o pereche de blugi albastru inchis si o geaca in aceeasi nuanta, m-a zarit de departe si mi-a zambit usor. Am rosit. Nu stiu daca era frigul de vina sau eram prea emotionata. I-am zambit inapoi, am ajuns langa el si ne-am sarutat pe obraz.

Ne-am plimbat prin parc si am povestit cate in luna si in stele. Am facut inconjurul lacului, am facut poze, ne-am dat in masinutele electrice. Eram numai noi. Doi nebuni indragostiti. Simpli, dar cu multa caldura in suflete. Eam mici si inocenti, cu planuri mari si multe obstacole ce ne asteptau. In drumul nostru am gasit cateva citate scrise pe jos, cu vopsea. Unul spunea "Aici ne-am tinut de mana prima data", altul "Aici ne-am certat" sau "Aici ne-am impacat". Le-am analizat pe fiecare in parte. Eram dusi de val si purtati de aerul rece al iernii. Traiam momentul in cel mai simplu mod posibil si ne bucuram de tot ce primeam. Aproape de finalul plimbarii, m-am asezat pe o buturuga veche, obosita si putin inghetata de frig. El s-a asezat langa mine. M-a intrebat incet daca imi este frig. I-am spus ca da. El mi-a luat ambele maini in ale sale si mi le-a incalzit in cel mai dragut mod posibil. Ne-am privit pret de cateva secunde. Ma pierdeam privindu-l. Ma pierdeam in ochii lui adanci si stralucitori.

As fi vrutWhere stories live. Discover now