Intro

99 0 1
                                    

Dragostea este cea mai simpla forma de cunoastere. Fara iubire nu poti deveni om, este ceva ce defineste rasa umana si ne pune o eticheta. Suntem romantici, sensibili sau traim amorul asa cum ne este dat, simplu si fara nimic original. In orice forma ar fi si indiferent cum vedem acest fenomen, este ceva ce fiecare simte macar o data in viata.

De cele mai multe ori ne imbatam cu mireasma unui viitor de poveste, cu promisiuni si cuvinte aruncate la intamplare, la bucurie, promisiuni care nu se vor materializa niciodata. Incercam sa ne agatam de orice silaba rostita de cel de langa noi, sa fim perfecti pentru cei ce ne inconjoara. Rar ne gandim cum suntem noi de fapt, dar dragostea ne schimba indiferent de tipologie. Uneori in bine, uneori in rau.

Ca orice val din viata, iubirea ne face sa ne simtim alti oameni si sa uitam de noi. Pentru moment, tot ce conteaza e cel pe care vrei sa il vezi cu zambetul pe buze. Te dai peste cap cu surprizele, ii organizezi cine romantice, il rasfeti dupa o zi grea avuta la birou. In final, ceea ce conteaza cu adevarat este intentia, gestul acela mic facut din dragoste.

Iubirea defineste rasa umana, iar atunci cand vine de la o persoana pentru care ai face orice pe lume, dragostea este viata.

Nu imi amintesc perfect primii fluturi pe care i-am avut in stomac, primul sarut este inca in ceata, dar imi amintesc perfect momentul in care am intalnit omul potrivit.

Venim pe lume singuri si plecam singuri, iar cei pe care ii intalnim pe Pamant sunt numai companie. O companie care ne devine indispensabila. Devenim dependenti de niste straini, ne legam de ei pentru o viata si intemeiem familii. La final, oare, ce conteaza cel mai mult? Ce ai adunat? Cati copii ai avut? Ce avere ai lasat in urma? Nu. Conteaza sa te simti implinit si fericit. Conteaza sa traiesti fiecare moment din viata, sa faci ceea ce iti place, sa urmezi cai pe care ti le impui singur, fara sa asculti de cei din jur. Conteaza sa lucrezi cu drag, sa mergi pe strada zambind, iar lumea sa isi aduca aminte de "vecinul cel bun si amabil", nu de "vecinul ursuz si cicalitor". Nimeni nu va veni la inmormantare spunand ca ai avut o plasma geniala in living sau un telefon de ultima generatie. In ultimele momente isi vor aminti cat bine sau rau ai facut in viata.

Cele mai frumoase momente sunt cele traite cu sufletul. Sunt acele amintiri dragute, acele gesturi mici, venite din suflet, satisfactia pe care o ai dupa o mare realizare, bucuria pe care o simti atunci cand prietenii te cunosc atat de bine si iti fac surprize de ziua ta. Noptile petrecute pe scara blocului, cu tutun si alcool, iesirile de week-end in afara orasului, excursiile planuite la 3 dimineata. Toate aceastea te implinesc si poti spune ca ai avut o viata buna, palpitanta, ca ai avut oameni care au tinut la tine, care ti-au acordat atentia necesara.

Cat de fericit poti fi cand vii seara de la munca, deschizi usa, iar in capatul bucatariei sta sufletul tau pereche, cu cina pregatita, iar copiii sar de gatul tau, nerabdatori sa iti povesteasca toate nazbatiile lor.

Dragostea se masoara in fericire pe inimi la patrat. Este unitatea internationala de masurare a iubirii. Cei care reusesc sa umple macar o particica din tine cu acest ingredient, sunt de pastrat.

Traim in prezent, in haos si monotonie, nu avem timp si nu vrem sa zambim, trecem unul pe langa altul ca niste roboti. Stam cu agenda intr-o mana si cu paharul de cafea in cealalta. Ocazional avem si volanul masinii sub control si telefonul la ureche. In toata goana dupa avere si faima uitam ce ne reprezinta cu adevarat.

Ma consider un exemplu.

Nu imi amintesc exact unde ma aflam in urma cu doi ani pentru ca tu nu erai in viata mea. Ai aparut intr-o banala zi de toamna, iar totul s-a schimbat. Toate obiectele pe care le tineam zilnic in mana au fost inlocuite cu mana ta. In loc de agitatie si stres, mi-ai oferit stabilitate si ceva in care sa cred.

Atunci cand ai aparut ai alungat tot raul din jurul meu, ai adus lumina in intunericul meu sufletesc. Nu mai exista zi in care sa ma intreb ce caut cu adevarat pe acest Pamant. Prezenta ta imi ofera toate raspunsurile de care am nevoie.

Despre noi inceputuri, in camera mea, cu lumina palpaind pe jumatate, am scris mai bine de o mie de pagini. Acum le pun cap la cap si incerc sa imi dau seama de unde am inceput. Cred ca din acel moment in care am intalnit "acel om" care a stiut sa scoata la iveala ceea ce refuzam sa cred, ceea ce se ascundea in adancul meu.

Mi-a intors lumea cu susul in jos si m-a determinat sa spun ca in sfarsit m-am indragostit.

Experientele noi sunt cele mai dificile, dar si cel mai frumos de povestit. Sentimentele noi, in acelasi timp, se sadesc inauntrul nostru cu usurinta, dar prind frumoase radacini, ce le duce in spate o viata intreaga.

La fel si primul sentiment de iubire. Apare in cele mai neasteptate momente si ne intoarce lumea cu susul in jos. Odata instalat, devine un lucru despre care am vorbi neincetat.

E prematur sa spui, copil fiind, ca iti vei gasi sufletul pereche intr-o sala de spectacole, la munca sau pe strada. Nu m-am gandit niciodata ca imi voi gasi sufletul pereche la facultate sau la job, dar nici ca nu imi voi petrece o viata intreaga alaturi de el.

Cel mai frumos in aceasta experienta este tensiunea, surpriza, emotia. Curiozitatea a ceea ce va urma dupa fiecare moment pe care il impartasim. Sentimentul pe care il ai dupa fiecare cuvant rostit. Intrebarile eterne: "Am dat-o in bara?" "A fost bine?" "E OK ce am spus?". Sunt atatea raspunsuri carora este greu sa le gasesti un raspuns atunci cand esti indragostit.


As fi vrutWhere stories live. Discover now