Treizeci și opt

108 20 26


     În loc de carnețel, am găsit o agendă care mi se pare mult mai folositoare. O pun sub braț și mă îndrept spre casă, pregătit de întrebările domnului Barney care sigur mă va opri din drumul meu. Îi văd ghereta, de care atârnă ziare și reviste cu miros de hârtie proaspătă, iar el încearcă să ademenească clienți pentru a-și vinde marfa. De cum mă vede, mă îndeamnă să mă apropii, fluturând un ziar în aer și strigând:

     — Jeffrey! Jeff-rey!

     Vocea lui impunătoare mă face să râd în loc să fiu intimidat, știu că domnului Barney i-ar fi imposibil să aibă o atitudine pe măsura vocii sale. El este glumeț, respectuos și veșnic surâzând trecătorilor. Uneori mă întreb de ce îi spun „domnule", când Barney i se potrivește atât de bine, dar îmi amintesc de faptul că îi port un respect nemărginit pentru faptul că este mulțumit de viața sa. Niciodată n-ai să-l auzi plângându-se de ceva, el ascultă problemele tuturor, însă nu spune nimănui nimic despre ceea ce îl frământă. Tocmai din aceste motive, văd în domnul Barney o persoană puternică, un caracter de fier cu o inimă blândă și totuși ferită de neajunsurile vieții.

     — Ce mai face domnul meu preferat, Jeffrey? mă întreabă el șiret, dorind vizibil să afle motivul pentru care în această dimineață l-am ocolit.

     — Ei bine, domnule Barney... mi-am propus ca de azi să fac niște schimbări în viața mea! îi răspund eu cu privirea pierdută undeva pe cer și cotul sprijinit de tejgheaua sa. Mi-am zis că ar fi cazul să încerc și eu ceva nou, șapte ani cu același ziar nu mi-au adus știri și din alte perspective.

     Domnul Barney surâde, aplecându-se de parcă mi-ar spune un secret.

     — Bine faceți, domnule Jeffrey, îmi șoptește el. Dar sper că n-ați decis să cumpărați ziarul de la altă sursă.

     — În niciun caz! râd eu zgomotos, dându-i de înțeles că m-au amuzat cuvintele lui. Dimineață am fost puțin pierdut și acela a fost momentul când mi-am zis: „Jeffrey, trebuie să te desprinzi cumva de această plictiseală din viața ta și să faci ceva nou!"

     Bărbatul mă aprobă, dând din cap în mod afirmativ, dar ochii săi încă sunt bănuitori. Probabil și-a dat seama că e ceva mai mult, însă n-am de gând să intru în detalii despre toată situația asta încețoșată în care sunt. Sunt un tip orgolios, îmi place să-mi rezolv singur problemele.

     Mă uit la câteva ziare prefăcându-mă interesat de altceva decât ceea ce îmi cumpăram în mod obișnuit.

     — Ți-l recomand pe ăsta, în ultimul timp s-a vândut cel mai bine! mă sfăuiește domnul Barney, întinzându-mi sub nas un ziar ce seamănă mai mult cu o revistă.

     — Minunat, poate așa voi fi și eu în rând cu lumea!

     Exclamația mea stârnește râsul vechiului meu prieten ce m-a așteptat zilnic cu același ziar timp de șapte ani. Am impresia că acești șapte ani au devenit o obsesie pentru mine și un motiv pentru care acționez într-un anumit fel, ca o scuză a unor fapte sau vorbe. Uneori chiar cred că îmi plâng de milă în loc să fac ceva concret și să-mi iau inima în dinți.

     Fără să-mi dau seama când, m-am depărtat de taraba cu ziare, ținând ziarul și agenda cu grijă. Am de gând să scriu în ea toate zilele când trebuie să mă întâlnesc cu fetele, amănunte din discuțiile noastre și notițe legate de tot ceea ce-mi atrage atenția sau trebuie să-mi amintesc. Motivația aceasta de a fi mai ordonat și mai atent mă gâdilă puțin pe interior, îmi dă iluzia dulce că în sfârșit am decis să fac lumină în bezna din mine și din jurul meu.

Doctorul de sufleteDescoperă acum locul unde povestirile prind viață