Invitaţie la bal?!

2.3K 195 17

VICTORIA POV

Am revenit acasă şi după ce am luat cina cu tata m-am retras în camera mea.

Încă mă gândesc la cei doi ochi căprui care mă priveau cu admiraţie iar părul lui închis. Totul la el pare ireal, desprins dintr-un vis frumos.

-Carlos...am spus fără să îmi dau seama.

Nu mă pot gândi decât la buzele lui care îmi pronunţasera numele şi cât de frumos sună numele meu din gura lui.

Off, dar m-am făcut de râs când nu l-am recunoscut ca fiind prinţul moştenitor. Trebuia să mă gândesc după insemnele ce le purta sau măcar să îmi dau seama că era nobil. Dar eram prea absorbită de el pentru a mă gândi la asta. Cine ar fi crezut că eu aş putea să îl întâlnesc pe prinț?! Şi să îi mai şi salvez viaţa. Nu e arogant sau îngâmfat, e chiar fermecător.

Sunt trasă afara din gândurile mele de ţipătul tatei care mă striga.

-Da,tată! Sunt aici!

-Aici e un domn care spune că te caută!

Când m-am apropiat de uşa de la intrare l-am văzut pe bărbatul în vârstă de mai devreme, Fredric parcă îl chema, stând la intrare cu o cutie mare maro în brate pe care erau aşezaţi nişte trandafiri albi superbi.

-Domnişoara Pérez, Majestatea sa, Prinţul Carlos v-a trimis acest dar în semn de recunoştinţă faţă de ajutorul acordat.mi-a înmânat cutia cu florile apoi s-a întors. Cu permisiunea dumneavoastră! a ieşit pe uşa si m-a lăsat complet în ceaţă.

-Însuşi prinţul ţi-a trimis asta!a exclamat tata bucuros. I-am şi lui despre incidentul de mai devreme şi a fost mai mult decât încântat, dar m-a atenţionat să nu mai fac asta. Nu îi place să lupt, nici nu acceptă când merg acasă la Alexander, prientenul meu din copilărie, pentru a exersa cu săbii.

-Acum urcă sus şi vezi ce e!

M-am întors în camera mea şi am aşezat florile într-o vază de pe masă pe care am umplut-o cu apă.

Am pus cutia pe pat şi am deschis-o scoţând din ea o rochie superbă crem cu imprimeuri florale, nişte pantofi divini cu toc asortaţi cu rochia şi o mască,dar pentru ce? Am fost lamurita când am gasit o invitatue şi o scrisoare pe care scria:


"Stimată Victoria,
Alături de mulţumirile mele şi micul cadou pe care ţi l-am trimis pentru actul tău de vitejie, aş vrea să te invit la balul mascat de mâine pentru a te revedea şi a-ţi mulţumi încă o dată pentru ajutorul tău.
Sper să ne revedem mâine!
Cu tot respectul,
Carlos de Austria"

Am citit de mai multe ori pentru a fi sigură că nu visez,mai bine zis dacă nu am un coşmar. Ce vrea el totuşi de la mine? Oricât de fermecător ar fi pe mine nu mă poate aduce la picioarele lui cu nişte cadouri.
Chiar mâine voi merge la palat pentru a i le înapoia!  

***
După ce mi-am cusut rochia dupa accidentul de ieri şi am luat micul dejun am pornit cu cadoul de la prinț spre palat.

Toţi servitori sunt ocupaţi şi nimeni nu mă bagă în seamă.Am intrat în palat fără nici o problemă. Halal gardieni!

Va trebui să mă descurc singură să găsesc camera prinţului care probabil e foarte bine păzită. Sau e asemenea palatului.

Am urcat scările care erau cu totul superbe, albul şi auriul predominau, iar pe stâlpi erau nişte ingeri aurii.

Sus am deschis prima uşa unde mă aşteptam să îl găsesc pe prinț, dar era doar o sală cu un semineu su câteva rafturi cu cărţi.

La auzul unor paşi m-am ascuns după un raft încercând să îmi ţin respiraţia. Nu mă pot găsi aici.
Am auzit uşile trantindu-se şi o pereche de paşi apăsaţi.

-Iar ai dat greşi,Anibal! Carlos nu e mort şi îşi caută o soţie ,iar dacă îşi găseşte una va ajunge la putere, ceea ce nu pot permite fir-ar să fie!a ţipat un bărbat dând cu pumnul în raft.
Dar la ce se referă?

-Oameni mei au spus că a apărut o femeie, o fată mai exact, care s-a luptat cu ei.a spus o voce mai bătrână, cred că el e Anibal şi vorbeau despre mine, cred.

-Au fost învinşi de o muiere?Incompetenti!Omoar-o şi pe ea!un nod mi-a ajuns în gât şi am început să spun tot felul de rugăciuni. Nimeni nu trebuie să îmi stea în cale, intelegi? În seara asta vreau ca totul să fie perfect!acestea fiind spuse au ieşit amândoi lăsându-mă singura. 

  Mi-am ridicat capul puţin sa ma asigur dacă e liber şi am răsuflat uşurată apoi am ieşit din încăpere cât de repede am putut. Vor să îl asasineze pe prinț! Dar cine? Acel Anibal, dar cine i-a ordonat asta? E clar cineva care ar putea să îi ia locul, dar cine? Tomas,fratele lui ar putea face asta pentru tron , dar să vrei să îţi omori fratele? Asta ar fi prea josnic. Pana atunci trebuie să îl anunţ pe Carlos. Nu! Asta ar fi necugetat din partea mea. Dacă îi spun va alerta paza şi asta poate să le dea de gândit atacatirilor . Trebuie sa merg la bal şi să am grijă să nu i se întâmple nimic rău prinţului, dar trebuie să îmi păzesc şi mie spatele din moment ce vor să mă omoare şi pe mine.  Mai multe probleme.

***
-Eşti sigură că nu vrei să te conduc, scumpo?mă mai întreabă o dată tata.

-Nu, Guadalupe m-a anunţat că va veni să ne întâlnim pentru a merge împreună.i-am răspuns şi m-am mai privit o dată în mica oglindă din dormitorul meu. Rochia crem cu motive florale arată minunat peste corpul meu cu toate că îmi evidenţiază săni mai mult decât ar trebui. Mi-au ghicit şi gusturile ca rochia să nu fie foarte grea, iar pantofi crem fără toc sunt şi ei foarte comozi.

Părul blond mi l-am prin într-un coc la spate ca da obicei, dar de data aceasta mi-am permis să îmi las câteva şuviţe în jurul feţei pentru a o incadra mai bine, cu toate că jumătate din faţă îmi era acoperită de masca de culoare închisă aurie.

-Esti atât de frumoasă! M-a complimentat tata. Ai grijã! Să te întorci cu Guadalupe. Să nu stai mult! M-a avertizat tata, apoi m-a sărutat pe obraz şi m-a condus afară unde mă astepta Lupe.

-Victoria...arăţi ca o adevărată ducesă.mă complimentă prietena mea.

-Şi tu arăţi minunat. Am complimentat-o şi eu.

Arată minunat în rochia galbenă care lăsa un decolteu generos. Părul îl are buclat lăsat pe spate. La gât poartă un colier cu mici diamante în comparaţie cu mine care aveam doar o cruciuliţă care o primisem de la tata. Până şi acum păream să fim din lumii diferite. Dar chiar cu diferenţele de statut o iubesc enorm de mult, m-a sprijinit mereu. E atât de blândă, bună, visătoare, credulă as putea spune. Ea nu are vreo legătură cu lumea de afară, cu lipsele şi grija zilei de mâine. Unchiul său a avut grijă ca ei să nu îi lipsească nimic.

-Mulţumesc acum haide dacă nu vrei să ne lăsăm aşteptate.m-a prins de mâna şi m-a tras în căruţa din stradă.

-Încă nu îmi vine să cred că însuşi prinţul ţi-a dat rochia asta! Se vede că e foarte scumpă ,probabil e una din Franţa,făcută special la comandă la cea mai mare casă de modă.a oftat ea şi părea deja în lumea ei.

Dar eu la asta nu mă pot gândi, trebuie să fiu atenta la prinț și să am grijă să nu îl pierd din privire. Cine ştie ce plan au să îl omoare. Dumnezeule, de ce mereu insist să îmi complic viaţa! Uneori aş vrea să nu îmi pese, dar nu pot. El a fost atât de bun cu mine, chiar dacă a acţionat cu aroganţa. Aş face asta pentru oricine, dar fac asta pentru el şi pentru întreaga Spanie.

Va fi o seară lungă!

Dincolo De BariereDescoperă acum locul unde povestirile prind viață