unexpected

Prolog

Mirosul de igrasie a devenit din nou prezent, odată cu întunericul periculos. Încă o noapte, încă o încercare de supraviețuire.

De doi ani se repetă acelaşi tratament, atât pentru Audrey cât şi pentru Abby. Însă de fiecare dată se adaugă ceva nou. Aceşti băieți sunt plini de surprize, ai crede că de prima oară când i-ai văzut au arătat tot ce pot face, şi-au arătat toate cărțile. Dar adevărul e că țin un jocker ascuns pe undeva şi abia aşteaptă momentul oportun să îl scoată.

— Podeaua iar e umedă. spune Audrey râzând înfundat. Poate se umple camera de apă şi ne înecăm aici.

— Pare cel mai rezonabil lucru care s-ar putea întâmpla acum. afirmă Abby, lovind uşor cu piciorul de marginea patului.

Deşi au conclizionat acest lucru ca singura şansă de scăpare, în interiorul lor nu erau mulțumite. Nu sunt de învinovățit, nimeni nu ar vrea să aibă o astfel de viață.
Aş vrea ca totul să revină la normal. gândeşte Audrey în timp ce oftează dramatic.

                               ***

— Aş vrea ca totul să revină la normal! spune Abby panicată în timp ce alarma sună risipind liniştea din toată clădirea. Aşa se întâmplă când mă puneți pe mine să sparg o uşă.

— Stai calmă, o să te obişnuieşti. spune Jin calm, însă fața lui arăta cu totul altceva.

Abby se simțea vinovată. A dat-o în bară, din nou. Chiar a repetat pentru acest moment, dar nu s-a mai putut concentra. Toți păreau destul de iritați încercând să găsească o cale de scăpare, deoarece sunetul alarmant cu siguranță a ajuns la paznici.

Fata tocmai era pe cale să facă ceva cu adevarat nebunesc.
— Ce faci? întreabă Audrey prinzând-o de mână. Nu mai putem forța mai mult situația, hai repede până nu vin paznicii.

Audrey mereu trecea prin probleme ca şi când acestea nu ar fi existat, acest lucru nu o supăra sau o facea geloasă pe Abby, însă măcar de data asta a vrut să dovedească că este în stare de ceva. Nu voia să plece fără bani de acolo, toată munca lor se ducea pe apa sâmbetei.

— Lasă-mă să fac şi eu ceva productiv. spune Abby zmucindu-şi mâna dintr-a lui Audrey.

— Nu mai faci niciun pas! răsună o voce răspicată şi nervoasă. Jungkook fierbea de nervi în timp ce se apropia cu paşi mari spre Abby să o ia de acolo. Nu mai face pe curajoasa, puteam fi prinşi toți din cauza greşelii tale. spune el trăgând-o cu putere spre ieşire.

—Cum îndrăzneşti să mă apuci aşa? se opune Abby. Crezi cumva că sunt vreo curvuliță să fac ce vrei? Ai grijă că..

— Tu ai 16, eu am 18. Nu cred că trebuie să-ți arăt cine e şeful aici, aşa că taci şi vino după mine.

Ajungând aproape de uşă, tinerii aud un strigăt puternic.
— Stați pe loc! striga omul legii care venea fugind cu pistolul în mână.

În acel moment toți au luat-o la fugă spre ieşire. Scăpaprea nu era prea grea pentru ei, deoarece erau sprinteni în comparație cu polițistul care la un moment dat se oprise din a-i fugări.

Gâfâia în timp ce îşi punea mâinile pe picioare, înjurându-i pe tineri.
Îşi dadea seama că fiecare secundă care trecea despărțea şi mai mult distanța dintre el şi ei, însă nu a mai încercat să se supraepuizeze.
Mai importantă e viața mea decât prinderea nenorociților aştia. gândea el în timp ce îi privea îndepărtându-se.