NEW: Introducing Tap. Addictive chat stories for your 📲 Now in 10 languages
DOWNLOAD NOW!

Aceastã poveste este fictiune.

Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare.

UNU

Vântul rece de octombrie îmi biciuia faţa. Nu era încã foarte frig, dar eu, o iubitoare a soarelui şi a cãldurii verii, mã resimţeam deja. Era o toamnã normalã. Vremea. De ce încep unii oameni sã povesteascã ceva vorbind despre vreme?Era foarte cald în acea zi, sau Era o iarnã friguroasã.?Chiar conteazã?

M-am privit în geamul unei maşini, în timp ce îmi grãbeam paşii spre intrarea în şcoalã. Da, arãt perfect, am spus zãrindu-mi reflexia.Ȋntotdeauna m-am întrebat de ce mã plac oamenii. Nu sunt foarte înaltã, nu am constituţia unui manechin, şi totuşi, când intru într-o încãpere, toate privirile se întorc spre mine. Nu am fãcut nimic pentru a mã face plãcutã în liceu, şi totuşi, toţi mã cunosc şi într-un fel ascultã de mine. Chiar spun acum, dat fiind cã suntem în ultimul an, cã liceul nostru nu va mai avea parte de o altã Evy.

Cum intru în curtea şcolii vãd cu ochiul liber cele trei mari categorii: grupul popular, adicã prietenii mei, adunaţi lângã scena pentru spectacole, aşteptându-mã, grupul tocilarilor, fiecare dintre ei grãbindu-se sã ajungã în clasã, nu cumva sã fie remarcaţi, şi grupul drogalãilor, care fug sã tragã o ţigare verde în spatele şcolii înainte de ore.

Ȋi zãresc pe colegii mei şi mã îndrept cãtre ei.

-Evy! Strigã Adelina la mine, cu vocea ei prelungã, un fel de EEeeeevyyyyyy.

Nu am crezut niciodatã cã numele meu ar putea suna ca Veşnica pomenire, pânã nu am auzit-o pe ea rostindu-l. Mã întreb ce cautã ea în grupul nostru.

-Ai auzit vestea?

Veeesteeeaaa.Ȋncerc sã nu îmi dau ochii peste cap. A, da, ea e cea care ne aprovizioneazã cu bârfele, de aia o ţinem pe lângã noi.

-Profa de românã a avut un accident de maşinã.

Ruxandra, colega mea de bancã, vine în spatele meu şi îşi pune mâinile pe talia mea, sperând sã mã ia prin surprindere, dar n-are nicio şansã, am vãzut-o de când a intrat pe poartã.

-Profa de românã a intrat cu maşina într-un stâlp?zice ea.

-Pun pariu cã stâlpul e de vinã, se bagã şi Sebi în discuţie.

Ȋntre timp, ceilalţi dezbat subiectul, iar Adelina e încântatã cã a oferit tema zilei.

-Deci, nu facem românã azi? Spun eu.

-Pur pariu cã Morocãnosul o sã gãseascã un suplinitor, zice Sebi.

Morocãnosul e directorul, un om pe care nu l-am vãzut schiţând vreun zâmbet de patru ani de când sunt în liceul ãsta.

-Altã babã pensionatã secolul trecut?zice Ruxy. O sã fie distractiv.

Ne retragem în clasã, sporovãind de zor.

-Nu, nu cred ca directorul are timp sã gãseascã un suplinitor atât de repede, spun în timp ce Sebi îşi manifestã nemulţumirea în legãturã cu faptul cã şi-a lãsat tubul de superglue acasã.

-Atunci înseamnã cã avem o orã liberã, spune Ruxy ţopãind şi deschizând uşa clasei.

E goalã. Ȋmi arunc geanta pe prima bancã şi mã aşez pe catedrã.

In lumea lui EvyRead this story for FREE!