Suflet negru (I)

33. Singura lui iubire I

  "I don't care if I fall in love with a devil, as long as that devil will love me the way he loves hell."                                                                              - Unknown  

Vladimir

1450, Constantinopol, Imperiul Bizantin

-Omule, vrei nişte vin de calitate? Uite, uite, gustă puţin! Este cel mai rafinat de pe piaţă!

Un negustor, zărindu-mă şi observându-mi îmbrăcămintea mai elegantă decât cea a cerşetorilor de pe drum, îmi blocă calea, întinzându-mi o carafă crăpată din lut în faţă.

Ochii lui mici, căprui şi vicleani mă cercetau pe îndelete, iar mustaţa lui tremură, faţa lui contorsionându-se într-un zâmbet ticălos.

Îmi ridic o sprânceană, afişând o expreie ameninţătoare, ochii îngustându-mi-se. Tresări, dându-se la o parte din faţa mea, plecându-şi privirea speriat, nevrând să mă enerveze.

Bine făcea.

Îmi continui plimbarea prin capitala Bizanţului, mergând cu un pas relaxat şi elegant prin mulţimea diversă de oameni. Cerşetorii întindeau mâinile în faţă, plecându-şi capurile şi recitând rugăciuni şi rugăminte ţăranilor dispuşi să-şi aplece urechea. Glasul negustorilor se auzea în întreaga piaţă, vociferând cele mai de preţ mărfuri ale lor. Prostituatele abordau bărbaţii îmbrăcaţi cel mai bine, ridicându-şi rochiile jerpelite şi fluturându-şi genele într-un mod ce se voia a fi seducător.

Începusem să cred că nu eram singurul demon al seducţiei şi ispitei.

Dar, oricum, erau doar nişte amatoare. Nu ştiau cu ce se mănâncă.

Soarele începu să coboare, amurgul roşiatic împănzind cerul. Norii se adunară, prevestind o ploaie, pe care oamenii o aşteptau cu sufletul la gură pentru culturile lor de cereale. Noaptea se pogoară încet-încet asupra forfotei neîmblânzite, făcându-i pe negustori să-şi strângă tarabele iar pe prostituate să se mişte mai frenetic, nesfioase. Păcătoasele.

Mai aveam 5 ani până la următorul sacrificiu, aşa că făceam ceea ce făceam dintotdeauna: analizam aşezarea umană, le învăţam obiceiurile şi căutam suflete pentru a-mi potoli foamea. Deşi nu chiar în această ordine. De cele mai multe ori se suprapuneau.

Ajung pe un drumeag lăturalnic între două case locuite de nişte oameni mai înstăriţi. Erau destul de înalte şi construite dintr-un material mai solid. Ce nu pot face banii?

-Ajutor! Ajutor!

Ţipătul unei femei se auzi în noaptea rece şi înceţoşată. Nimeni nu băgă de seamă, nimeni nu voia să intervină în cazul unui nou viol sau crime. Toţi închideau ochii, sperând să nu fie implicaţi.

Femeia apăru deodată după colţul casei din dreapta, chiar în faţa mea, la câţiva metri înainte. Se uita în spatele ei, panicată, disperarea sa crescând la un nivel incontrolabil în timp ce paşii atacatorilor se apropriau din ce în ce mai repede. La un moment dat o mână puternică o apucă de mijloc, trăgând-o înapoi, iar urletul ei înspăimântat fu amortizat de o mână fermă. Cei doi bărbaţi apărură în aria mea vizuală. Erau îmbrăcaţi în nişte cârpe murdare şi ciuruite, iar chipurile hidoase le erau deformate de un rânjet diavolesc.

Mă opresc din înaintat, urmărind amuzat scena ce se petrecea la vreo 5 metri în faţa mea. Nu mă observă niciunul, fiind prea ocupaţi de prada din faţa lor, care tremura atât de tare încât corpul ei micuţ şi firav căzu grămadă pe pământul bătătorit, bărbatul dându-i drumul din strânsoare. O încolţiră, clătinându-se primejdios, expresiile lor perfide conturate de consumul vinului peste măsură o dezbrăcau neîncetat. Femeia se cutremură, suspinând înfricoşată, lacrimile curgându-i timorate pe chipul palid şi slab.