Suflet negru (I)

30. Încercarea

Vladimir

1995, Las Vegas, Nevada, SUA

MGM Grand Las Vegas.

Cel mai mare cazinou din Las Vegas. Cel mai zgomotos. Cel mai plin. Cele mai frumoase femei, cei mai aroganţi bărbaţi, cele mai scumpe maşini şi, bineînţeles, cei mai mulţi bani aruncaţi.

Locul meu favorit de pe pământ.

Am coborât din maşina mea nou-nouţă, înmănându-i cheia valetului ce se ocupa cu parcatul maşinilor.

-Ai grijă, e foarte scumpă.

Băiatul mă privi cu ochii mari, aruncând o privire fugitivă maşinii. Îşi înghiţi un nod din gât şi manevră cheia de parcă însăşi ea valora mai mult decât viaţa lui.

Atât îi trebuia să strice ceva.

Intru în cazinou, fiind asaltat de fumul gros al trabucurilor, râsetele sfioase ale femeilor şi zgomotele enervante ale câştigătorilor, dar şi ale pierzătorilor, deopotrivă. Lumina difuză şi palidă îmi ascundea ochii roşii, ce îl căutau frenetic prin încăperea spaţioasă. Trebuia să apară până acum, având în vedere că eu fusesem cel care întârziase. Oftez resemnat, aşezându-mă pe un scaun din faţa barului, cerând barmanului un pahar de vodkă. Mi-l dădu imediat, iar eu îl plătesc, strecurându-i un bacşiş foarte gras. El mă privi fugitiv, dar nu comentă. Era obişnuit cu astfel de lucruri în locul ăsta.

-Hei, frumosule, nu te-ar interesa un joc de poker?

O femeie într-o rochie roşie sclipitoare se aşeză pe scaunul alăturat mie. Avea părul blond tuns scurt, aranjat în nişte bucle semeţe, iar faţa ei rotundă era acoperită de un strat înfiorător de gros de machiaj, ochii ei fiind conturaţi atât de strident încât nu le puteam identifica culoarea. Îmi zâmbi, buzele ei date cu un ruj roşu-vişiniu, arcuindu-se într-un mod provocator.

Îi zâmbesc şi eu drept răspuns şi o aud cum inspiră brusc.

-Aştept pe cineva, îi răspund pe o voce joasă, ea fiind nevoită să se aplece înspre mine ca să mă poată înţelege.

Nu că ar fi deranjat-o să îşi scoată în evidenţă decolteul adânc.

-Ohh, sper că nu o femeie, zise ea prefăcându-se supărată.

Nu o bag în seamă, simţind prezenţa lui. Mă răsucesc cu faţa înspre uşile uriaşe şi rubinii, văzându-l.

De data asta luase forma unui bărbat înalt, impunător, brunet cu o barbă neagră ce-i acopera în întregime maxilarul puternic. Iar ochii lui specifici albaştri-cenuşii erau nelipsiţi. Purta un costum negru şi cămaşă albă, asemănător cu al meu, însă el adăugase şi o cravată vişinie. Mă zări imediat, detectându-mi prezenţa. Porni înspre mine, evitând mulţimea de oameni care începu să urle de fericire din cauza unuia care câştigase o miză mare la păcănele.

-Ai întârziat, îi spun eu pe un ton indiferent.

-Am avut nişte probleme de rezolvat, se explică el, cerându-i barmanului un cocktail.

Femeia în roşu îl privi pe noul-venit cu nişte ochi cât cepele, însă el nu îi aruncă nici măcar o privire.

-Îi simţi? îl întreb, luând o gură de vodkă.

-Da, îmi răspunse el, primindu-şi cocktailul.

-De ce sunt atât de mulţi?

Îmi aruncă o privire plictisită.

-E Las Vegas. Şi e anul sacrificiilor. La ce te-ai aştepta?

-Atât de mulţi într-un singur loc? zic eu pe un ton sceptic, uitându-mă la el încercând să-l descos de secrete.