Călătoria

Capitolul IV: Visul...

Nu știam unde sa mă duc... cât de departe să mă duc... așa că am plecat către un loc retras în care să stau preventiv.

La scurt timp am ajuns intr-un loc retras... ferit de lume... de unde nu prea puteam fi observat.

Am oprit farurile și am început sa ma gândesc...

Am reușit să scap, deci asta era un lucru foarte bun... totuși... nu or mai exista locuri precum acesta... ăsta sa fie singurul?...

Unde să merg... cum să mă apăr... ce să fac...

Intr-un final am ajuns la concluzia că locul unde mă aflam era destul de departe de siluete, iar zona pare destul de sigură... doar sa fiu atent...

În așteptarea acelei siluete... posibil buna... începusem să ma plictisesc groaznic și eram cumplit de obosit... iar în cele din urmă am adormit...

Ochii începeau să mi se închidă ... eram foarte obosit și nu mă puteam împotrivi...

Mi-am lăsat scaunul pe spate și m-am acoperit cu o pătură ce o aveam în mașină.

După câteva ore bune m-am trezit si eram în siguranță și nu mi sa întâmplat nimic.

Dar ... în timpul somnului am avut câteva vise ciudate, pe care mi le aminteam așa de bine de parca le-aș fi trăit pe pielea mea... oare este nirmal? Am pățit eu ceva?

În unul din vise m-am trezit în mijlocul unei mulțimi de oameni... iar după câteva fracțiuni de secunde toți au început să cadă în genunchi și să înceapă să le curgă sânge din ochi, gură și nas și începeau să explodeze sistematic... m-am speriat și am fugit cât de departe am văzut cu ochii, intr-un loc întunecat, un colt de bloc... erau cadavre peste tot, iar unul din ele a sărit la mine si ma muscat... apoi corpul meu a început sa se comporte ca al lor... Ca apoi, intr-un final sa mor si un alt vis a început.

Visele erau atât de ciudate, le simțeam de parcă ar fi reale, dar nu erau... în fiecare vis, mai repede sau mai târziu ajungeam să mor...

De-o dată ceva ma întrerupt din gândire... o siluetă a apărut lângă mine... se pare că este silieta bună ce o așteptăm...

Se uită fix la mine...