Secretul Mariei

Capitolul 23

— Ce mă fac eu cu tine...

Alex râse și o mai sărută scurt, apoi se ridică din pat și luă tricoul de pe jos și-l aruncă după umăr.

— Eu merg să fac duș. Dai tu drumul, da? Întrebă Alex din pragul ușii.

Maria dădu din cap, urmărindu-l cum pleacă, afișând niște ochi de felină care e gata să își atace victima. Alex observă și dădu ochii peste cap zicând:

— Nu te mai holba așa!

Maria râse copios tăvălindu-se în pat, apoi îl aude pe Alex cum dă drumul la duș. Ea reveni la normal și face patul.

Dormise atât de bine. Nici la ea acasă nu dormise la fel. Telefonul sună și răspunse imediat. Zâmbi când îi auzi vocea fetei sale. Vorbiră aproape 10 minute și în timpul ăsta, Maria își pregăti rochia și mai aruncă o privire și la portofoliul cu modele. Îi alocă și mamei sale câteva minute pentru a-i povesti lucrurile mai clar și apoi închise, văzându-l pe Alex ieșind. Avea prosopul alb pe talie, iar cu altul se ștergea pe cap.

— Eu sunt gata.

Nu mai spune, gândi Maria apropiindu-se de el. Îl sărută pe buzele calde pe care curgeau mici picături de apă. Fața îi era udă și îi aruncă o privire, apoi intră în baie, lăsându-l pe bărbat nesatisfăcut și „umflat". Acesta se holbă la ușa închisă și țipă spre Maria:

— Să știi că încă pot să anulez totul!

— Nici să nu te gândești! Vorbi ea peste duș.

Alex râse și se întoarse în canapeaua din living și peste puțin timp, la ușă veni și chelnerul cu tava plină de mâncare. Acesta intră și o lasă undeva aproape de masă, iar Alex îi dă câțiva zeci de dolari și apoi plecă. Luase o bucată de castravete în gură și o aude pe Maria ieșind din baie. Era îmbrăcată cu o pereche de pantaloni scurți și un maiou, altele față de cele cu care a dormit.

Luară amândoi un mic dejun copios, plin de vitamine și apoi începură să se îmbrace.

Alex intră în camera Mariei pentru a-i cere ajutorul cu cravata și o surprinse uitându-se în oglindă, fardându-se. Maria se întoarse zâmbind și cu greu reuși să se concentreze asupra nodului, în timp ce Alex îi sorbea din priviri fiecare mișcare.

La final, amândoi arătau de-a dreptul eleganți și fiecare emana un profesionalism aparte. Maria era mai pregătită cu privire la acest proiect pentru că lucrase la el zi și noapte, dar nu avea șarmul lui Alex și relaxarea de care dădea dovadă în momentele de tensiune sau când trebuia să convingă pe cineva.

Părăsiră camera în liniște, sărutându-se la plecare pentru noroc și Alex închise ușa. Urcară amândoi în mașina pregătită și porniră la drum.

Maria ținea geanta strâns în mână, iar Alex o mai liniști punându-i o mână peste genunchiul gol.

O altă clădire uriașă se afișa Mariei în fața ochilor și o privi emoționată. Parcară bolidul negru undeva aproape de intrare și coborâră amândoi, trântind portierele în același timp. Maria mai aruncă mici priviri și lucrurilor din jur, dar când îl văzu pe Alex lângă ea, se îndreptară spre intrare.

Acolo sunt primiți de o asistentă care le ură bun venit, semn că știa cine sunt și îi pofti în sala de ședințe.

— Domnul Abdul Ali va veni imediat, le mai spuse ea, poftindu-i la masă.

După puțin timp, veni și patronul firmei, urmat de alți oameni și făcură toți cunoștință.

— Bine ați venit, domnule Alexander! Încântat să vă cunosc, doamna Maria! Spuse și îi sărută mâna.