~ Nouă ~

8.3K 342 23
                                    

Capitolul 9

~She's a little bit manic, completely organic, doesn't panic for the most part. She's old enough to know and young enough not to say no to any chance that she gets for home plate tickets to see the Mets. She's a Gemini-Capricorn, thinks all men are addicted to porn. I don't agree with her half the time, but damn, I'm glad she's mine. Her eyes, that's where hope lies, that's where blue skies meet the sunrise. Her eyes, that's where I go when I go home. She got the kinda strength that every man wishes he had. She's beautiful, so beautiful and sometimes I think she's truly crazy and I love it. Her eyes, that's where hope lies, that's where blue skies always meet the sunrise. Her eyes, that's where I go when I go home~ Pat Monahan – Her Eyes

Kristeen se trezeşte cu o durere de cap insuportabilă. O fi ori din cauza tipului cu care s-a întâlnit aseară, ori din cauza faptului că mai toată noatea a visat lucruri ciudate, urâte.

Îşi întinde puţin muşchii şi începe repede să se pregătească pentru ziua în curs. Face un duş de cinci minute, îşi aruncă repede nişte haine pe ea, îşi piaptănă părul şi-l prinde în coadă, după care coboară la micul dejun.

Dinainte de a face colţul spre bucătărie aude o anume voce conversând cu părinţii ei, făcând-o să ţopăie de bucurie. Cum vede claia de păr întunecat, cum îi sare în spate, de parcă nu l-ar mai fi văzut de ani de zile, când nici două zile în cap nu au trecut.

“Clay!” chicoteşte Kristeen, lăsându-se să alunece înapoi cu picioarele pe gresia din spatele lui.

Bărbatul se întoarce cu un zâmbet pe buze spre ea, începând să-i fluture în faţă un număr finit de bilete.

“Ghici ce am eu aici?!” întreabă Clay bucuros, făcându-i cu ochiul.

Kristeen mai are puţin şi ţipă de fericire. Da! Azi va oferi prietenilor ei biletele la NASCAR, fără a bănui vreunul că ea este unul dintre şoferi. A vorbit deja asta cu părinţii ei; totul va fi secret, până îşi va dezvălui ea singură identitatea.

Înşfacă biletele dintre degetele lui Clay şi se duce la părinţii ei, oferind câte unul fiecăruia.

“Bine, mami, îţi voi da tot ţie şi biletele pentru d-na şi d-nul Acacia, pentru că nu vreau ca Brenden să devină suspicios. Ştiţi ce am vorbit. Le veţi spune că le-aţi câştigat şi v-aţi gândit la ei.”

“Sigur, scumpo,” Sandra Releck îi zâmbeşte fiicei ei, deşi nu este tocmai de acord cu ceea ce vrea să facă. Ştie, atât ea, cât şi Mike, de întrecerea ce va avea loc între fiica lor şi Brenden şi, deşi nu e niciunul de acord, amândoi ştiu că trebuie făcut ceva pentru ca băiatul ăla să se trezească la realitate. Să nu creadă Brenden că Sandra nu a prins privirile acelea lungi şi pline de gelozie pe care le arunca în direcţia lui Kristeen când era prin preajma acelui băiat blond, la revelion. Şi asta nu a fost singura oară când a văzut o anumită afecţiune ce o are băiatul asupra fetei, însă – pe toţi sfinţii! – puştiul ăsta are un mod atât de ciudat de a încerca să-i cucerească fiica.

“Păi, dacă totu-i aranjat, eu am plecat la şcoală,” îşi ia un baton de cereale şi, după ce-şi sărută părinţii pe obraz, şi-i oferă o îmbrăţişare lui Clay în semn de mulţumire, o tuleşte spre Dodge Ram-ul ei şi sprintează spre şcoală, mai mult decât binedispusă, uitând de durerile de cap şi de absolut tot ce-i umbrea mintea în orele tinere ale dimineţii.

***

Prânzul vine repede, ţinând, parcă, cu nerăbdarea fetei de a înmâna biletele. Nici bine nu intră aceasta în cantină, că se şi duce spre băieţi, lăsând cumpăratul mâncării pe mai târziu. Oricum, la cât de entuziasmată şi bucuroasă este, numai de mâncat nu are chef.

Şi când ura devine iubire... (Cartea #1 din seria Sentimente)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum