Prada Întunericului

Capitolul 1

Aranjez scara de un metru și jumătate, asigurându-mă că este aproape de mine ca să mă pot urca pe ea. Nu pot aranja unele produse pe rafturile de sus, mai ales că nu sunt cea mai atletică și înaltă persoană din lume. Când trebuie să aranjez laptele în zona de "lactate", niciodată nu ajung atât de sus încât să pot aranja butoiașele de lapte. Cred că marea mea dezamăgire în viață va fi mereu faptul că nu sunt suficient de înaltă, ca să pot face anumite lucruri la vârsta mea. Acum dacă mă gândesc, poate ideea de a lucra acuma și de a alege să merg la facultate la anul nu a fost atât de bună. Am luat decizia asta alături de tatăl meu, care este mereu alături de mine. Sunt atât de norocoasă să am un asemenea tată ca el, mai ales că unii părinți pot fi de-a dreptul dezastruoși.

—Alice, vreau să lași zona de lactate, du-te în locul Amandei la dulciuri. Îl aud pe Mark, ca după să afirm din cap și să merg acolo unde mi-a spus.

Mă îndrept grăbită spre micul raion de dulciuri, începând să desfac pachete de chips-uri și ciocolată. Observ că aici nu este nici măcar o scară le care aș putea să urc, mai ales că aceste chips-uri trebuiesc puse sus. Îmi dau ochii peste cap, ca după să aleg să mă apuc de cutiile pline de ciocolată, aranjându-le pe diferite sortimente. Mintea mea încearcă să proceseze o idee în care aș putea ajunge sus să aranjez chisp-urile, însă nici măcar una. Scot foarfeca din buzunarul blugilor, desfăcând cutiile care erau cel mai greu de desfăcut, continuând de aranjat.

Mintea îmi zboară la tata și la faptul că este singur acasă. Nu îmi place să-l las singur, însă mereu mă asigură că este bine și că pot merge unde vreau. După ce am finalizat liceul, am vorbit cu el să fac o pauză un an, ca să mă apuc de lucru și să-l ajut cu facturile. Nu a fost de acord prima oară, însă văzând că insist și că vreau să-l ajut a hotărât să nu se mai opună. Uneori mă gândesc că poate era mai bine dacă aș fi continuat, decât să pierd un an, însă aducându-mi aminte de tata, toate îndoielile dispar. Nu pot regreta alegerea, mai ales că o fac pentru tata. Este singurul om lângă mine, iar eu nu am de gând să-l părăsesc mai ales acum când are mai mare nevoie de mine.

Mama, ea era atât de frumoasă și bună la suflet. Doar când mă gândesc-

—Ai nevoie de ajutor, frumusețe? O voce străină îmi întrerupe gândurile, iar eu îmi îndrept toată atenția asupra persoanei.

—Scuză-mă, te cunosc? Întreb confuză, iar acesta râde de răspunsul meu.

Era înalt și slab, pieptul lui fiind acoperit de un tricou negru, iar blugii lui scurți albăstrui acoperindu-i genunchi loviți. Pielea lui era închisă, la fel ca și părul lui scurt tuns periuță, urmată de niște piercing-uri în sprâncene și buza de jos. Îl scanez confuză, neștiind cine poate fi deoarece este prima dată în viața mea când îl văd. Am o memorie vizuală foarte bună, însă dacă aș fi stat de vorbă cu el, cu siguranță l-aș fi cunoscut.

—O poți face dacă vrei! Spune el, ca după să-mi tragă cu ochiul.

Se uită la micul lui grup din spate, zâmbind mândru de ceea ce tocmai mi-a spus. Gașca lui era la fel ca el, însă unul dintre ei era tăcut și total atent în altă parte. Arăta diferit de ei. De ce ar sta cu un asemenea grup, cu un asemenea băiat care flirtează îngrozitor?!

—Nu mulțumesc, sunt..destul de ocupată. Spun, întorcându-mă cu spatele și continuând să așez tabletele de ciocolată.

Acesta rămâne tăcut pentru o secundă, ca după să plece din spatele meu și să vină în fața mea. Ochii lui negri îi ațintesc pe ai mei, eu uitându-mă confuză el. Ce mai vrea?

—Cred că nu ai înțeles, micuțo. Nu-ți permit să-mi întorci spatele, nu mie! Aproape strigă, iar panica mă cuprinde ușor.

Au mai fost clienți care se dădeau la mine, însă văzând că-i evit, mă lăsau în pace și plecau. Dar acesta, acesta este total nebun. Fața lui furioasă îmi spune altceva, mai ales atunci când palma lui subțire îmi cuprinde brațul strâns. Chițăi din cauza dureri, fiind total luată prin surprindere în urma acțiunii lui. Mă zbat în strâmtoarea lui, încercând să mă eliberez de el, însă fără rezultat. Mă uit speriată prin jur, sperând că Mark sau Dave să fie prin apropriere să ma ajute.