Secretul Mariei

Capitolul 18

— Tu de unde știi, mami? O întrebă curioasă.

— Pentru că și eu am fost acolo când eram de vârsta ta. O să vezi, Clara, o să-ți placă la nebunie! Tare mi-e frică să nu rămâi acolo și pe mine să mă lași aici, spune Maria, prefăcându-se supărată.

— Vino și tuuu. Te looog!

— Ți-am explicat situația, mami.

— Atunci, când venim noi, te luăm și pe tine.

— Așa facem, iubita, spune și o sărută pe obraz. Închide fermuarul valizei și coborî cu grijă scările până jos. O pune lângă celelalte și merge în camera părinților.

— Aveți nevoie de ajutor?

— Nu, scumpo, aproape am terminat. O asigură mama ei. Tatăl ei ieși din baie ștergându-se pe cap și Maria îi făcu loc să intre în cameră.

— Îmi pare așa de rău că nu poți veni, scumpo. Spune acesta dezamăgit.

— Și mie, dar nu e ca și cum aș rămâne singură acasă. Spune și zâmbește. Să o saluți pe mătușa Annie din partea mea, afirmă, plecând.

Coborî în bucătărie pentru a-i face micuței câteva sandwich-uri și își spălă termosul de cafea pentru mâine. Avea să se relaxeze o oră în cadă astăzi și să doarmă neîntoarsă toată noaptea.

Un taxi se auzi claxonând din fața casei și Maria dădu perdeaua la o parte. Apoi îi strigă pe cei doi părinți și începu să care bagajele până la mașină cu ajutorul taximetristului.

Coborâră și părinții la scurt timp, împreună cu Clara. Maria îi dădu pachețelul cu mâncare mamei sale și își îmbrățișă fiica încă o dată.

— Scumpo, te rog să ai grijă și să mă suni înainte de a pleca și când aterizezi, oricât de târziu, bine?

— Stai liniștită, mamă, îi spune și o strânge în brațe. Să vă distrați și să aveți grijă de prichindel, îi zice și tatălui și îl îmbrățișă strâns.

Urcară toți trei în mașină și porniră înainte ca cea mică să înceapă să plângă și Maria le făcu zâmbitoare cu mâna. Apoi fugi în casă, încuind ușa.

Începuse încet să-și facă și ea o geantă, încărcată doar cu lucruri esențiale: pijamale, schimburi, periuță, pastă și tot așa până geanta deveni tot mai durdulie. Pentru întâlnire își luă ceva ce nu trebuia călcat, astfel îi ușura munca și era și elegantă. Își puse o rochie mulată, un amestec de flori între alb și negru, care îi scotea perfect talia în evidență. Niște pantofi negri comozi, renunțând la accesorii.

Se bucură când Alex îi spuse că domnul Caleb rezolvase și cu biletele de avion, dar și cu hotelul. Nu mai fusese niciodată undeva atât de departe. Nu spera să-i placă, pentru că era convinsă de lucrul acesta. Spera doar să ajungă cu bine și picioarele ei să atingă pământul străin în siguranță.

Era devreme să se gândească la lucrurile astea și nu-și dorea să-și strice singura seară de relaxare pe care o avea.

După ce termină cât de cât cu geanta, umple cada și toarnă în ea tot feluri de soluții pentru a o face cât mai înmiresmată. Și dacă nu punea nimic în ea, tot avea să se simtă bine, dar cum era singură, chiar avea chef de puțin răsfăț doar pentru ea.

Atunci când plecară părinții ei, ceasul era aproape 6. Cât s-a mai învârtit ea prin casă până să intre în baie, se făcu 7, iar acum când era proaspătă și curată, ceasul era trecut de ora 9.

Ce repede zboară timpul, se gândi ea. Sper să zboare la fel de repede și în avion, glumi în gândul ei. Își puse pe ea niște pijamale comode și simple, puțin largi.