ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)

Capitolul 12: Pretul unui pacat

Ma dau inapoi,simtind mainile lui Vardas cum ma trag usor de umeri.

-E de ajuns,imi zice el cu o voce joasa.

-Nu mai inteleg nimic.Fantana nu minte !

Petronus este incurcat si nu mai stie ce sa faca.

-Ar trebui sa o ducem in temnita...Maine o vom judeca.

-Judecata? De ce judecata mai are nevoie cand Fantana adevarului a aratat ca ea este asasina ? striga Valerius.

-Trebuie sa o facem sa marturiseasca.Nu putem sa o condamnam pur si simplu.Ceva nu se leaga...

Lilia se face galbena si da sa vina spre mine,dar bratul ferm al unui cavaler o opreste.Petronus face un semn si barbatul o insfaca de brat,apoi o cara dupa el,undeva in temnitele lor.

Multimea se imprastie rand pe rand.

-Tu vei aducea moartea asupra capetelor noastre ! imi zice Valerius aproape spumegand si pleaca val vartej.

Am ramas langa colacul fantanii doar eu si Vardas.

-Nu-l asculta...Acum sunt cu totii tulburati.

Totusi,cuvintele acelui Batran nu imi dau pace.

-Poate are dreptate...In ultima vreme,incep sa moara din ce in ce mai multi oameni in jurul meu.

Vardas ramane tacut,privind lumina lunii reflectata in apa.

-Trebuie neaparat sa ma lasi sa vorbesc cu Lilia! Ea nu ar face niciodata asa ceva,Vardas ! E buna si blanda si...nu avea niciun motiv.Ea niciodata nu m-ar trada.

-Cred ca iti dai seama ca ma expun unui mare risc daca fac asta.Daca sunt prins,voi fi acuzat de inalta tradare.Petronus a decis ca nimeni nu o va vedea pana in zori si asa va ramane.

-Te rog...il apuc eu de brat.Trebuie sa existe o cale...

El se intoarce si imi prinde degetele,apoi imi strange mana.

-S-ar putea sa existe...Dar vine cu un pret.

-Ce pret ? ma grabesc eu.

El se apropie de fata mea.

-Ne intalnim in camera ta si vorbim...Imediat.

Chilia fusese inlocuita cu o camera aflata foarte aproape de cea a lui Vardas,dar pana acum nu mi-a dat niciodata de inteles ca ar putea sa imi treaca pragul.Nu mai zic nimic si ma grabesc sa ajung in ea,lasandu-l singur langa fantana.

***

Se apropie zorii,dar nici urma de Vardas.Oare s-a razgandit ? M-am imbracat in haina de noapte si mi-am despletit parul cu ore in urma,apoi am masurat camera in lung si in lat pana am obosit.Am lasat doar o faclie aprinsa langa pat si una langa fereastra,privind poteca,rugandu-ma sa il vad pe cavaler venind.

Trebuie sa gasesc ceva sa o salveze pe Lilia si nu am timp decat pana dimineata ! Pe cand era sa imi pierd si ultima speranta,aud o bataie usoara in usa.

-Intra,zic cu vocea infrigurata.

In cadrul usii apare silueta intunecata a cavalerului.Inchide usa si vine spre pat,facand marmura sa scrasneasca usor.Am picioarele goale lipite de blana unui urs culcata pe jos si imi tin umerii cu palmele,incercand sa ma incalzesc.O raceala nefireasca m-a invadat de cand cu acuzarea Liliei.

Vardas are buzele stranse iar expresia ii este asemanatoare unei acvile viclene.Parul lui negru este despletit si se odihneste pe gulerul hainei cenusii.Se apropie si isi petrece mainile peste umerii mei,atingandu-mi mainile.