O Nouă Direcție

5."Dacă îți place e al tău."

- Serios?! 

- Da, normal. Mai am o mulțme de tricouri, iar dacă vreau îmi pot căuta unul la fel.

- Mersi! Îi sar în brațe și îl îmbrățișez strâns, apoi las tricoul pe pat și continuăm bagajele.

La scurt timp terminăm, așa că îmi iau La Revedere de la mama lui Ryan și revenim grăbiți în camera mea. Nu mai avem mult timp. Este deja ora douăzeci și unu, iar plecarea este mâine după-masă. Trebuia să prindem un avion la ora cincisprezece, iar până acolo facem în jur de unșpe ore cu avionul. Vom ajunge la ora două și sperăm să găsim taxi-uri pe acolo.

- În regulă, stai aici până mă schimb. 

Fug în baie și mă schimb într-o pereche de colanți negrii și tricoul lui Ryan, apoi îmi prind părul într-un coc dezordonat. Când ies mă asigur că sunt încălțată cu șosetele mele pufoase, apoi mă îndrept către dulap și scot două dintre cele mai mari valize ale mele. Sunt genul de fată care ia dublul lucrurilor necesare atunci când pleacă undeva. Mă asemăn mamei.

- Bun, să începem. Spun, în timp ce deschid primul dulap.

- Și credeam că mama are multe haine. Râde Ryan, făcându-mă să chicotesc. Îți stă bine în tricoul meu, apropo. Ar trebui să îl porți mai des.

Dacă ăsta a fost un fel de apropo cum că mă place înapoi, atunci sunt topită. Sentimentele mele pentru el chiar mai sunt aici. Se pare că mereu au fost. 

- Mersi. Spun timidă, deja începând să-mi aleg câteva tricouri.

- Hm, maioul ăsta e drăguț. Spune, arătându-mi unul din topurile mele preferate.

- E superb, dar are decolteul cam mare. I-l iau din mână și îl pun înapoi în dulap.

- O spui de parcă n-ai avea ce băga în decolteul ăsta. Îl ia înapoi și îl aruncă în bagaj. Dacă nu-l lași acolo, îl voi băga în buzunar, iar dacă mă va întreba la aeroport de ce am un maiou al naibii de sexy în buzunarul pantalonilor le voi spune că iubita mea nu a mai avut loc în bagaj.

- Dar nu sunt iubita ta.

- Nu încă.

- Asta e o promisiune?

- O constatare.

Chiar atunci realizez cât de mult ne-am apropiat pe timpul replicilor precedente. Îl privesc de jos drept în ochi, iar corpurile noastre sunt la doar câțiva centimetrii distanță. Încerc să rezist tentației de a-l săruta, dar a naibii să fiu, nu prea îmi iese. El se apropie de asemenea, iar dacă ușa camerei nu s-ar fi deschis, probabil ne-am fi sărutat.

- Nina eu--

Luisa se oprește atunci când ne observă apropierea, iar după ce ne privește pentru câteva secunde cu ochii mijiți începe să rânjească larg.

- În sfârșit, dragilor. Voi știți cât am așteptat să vă găsesc așa? Exclamă.

- Noi doar--

- Taci, Nina. Iar tu nu fii cârtiță beată, pup-o!

- Asta e replica mamei! Spun, privind-o cu o sprânceană ridicată.

- Asta nu o face mai puțin potrivită pentru el. Cu acestea fiind spuse, Luisa uită complet motivul pentru care a dat buzna în camera mea și pleacă din cameră, închizând ușa după ea. Mă întorc către Ryan, realizând că nu ne-am îndepărtat câtuși de puțin, vrând să-mi cer scuze pentru sora mea, dar chiar atunci îmi prinde fața în mâini și mă sărută.

Înțepenesc. Nu mai știu ce să fac sau cum să o fac. Nu mă așteptam să mă sărute, cu atât mai puțin să facă asta acum. Văzând că nu răspund în vreun fel la sărut, se retrage și îmi evită privirea. Nu am vrut să-l fac să se simtă prost, doar că am fost prea șocată văzând că băiatul pe care îl plac de cam unșpe ani mă sărută.

- Ryan?

- Nu, scuze, a fost o prostie.

- Eu voiam să spun că data viitoare când mă săruți să faci un semn sau ceva. Râd, poziționându-mă în fața lui. De ce mă eviți acum?

- Pentru o secundă chiar am crezut că mă placi, dar am fost un prost. Cum ai putea tu să mă placi pe mine? 

- Așa cum o fac de unsprezece ani?

- Poftim? Pe fața lui se poate citi șocul. Serios? El chiar nu știe asta? Credeam că e cam evident.

- Da, credeam că știi deja.

- Acum mă simt și mai prost. Mormăie, așezându-se pe pat.

- De ce? Întreb în timp ce mă așez lângă el.

- Pentru că eu te plac de doar șapte ani.

- Idiotule. Îmi rotesc ochii la absurditatea pe care tocmai mi-a spus-o și dau să mă ridic pentru a-mi continua bagajele, dar mă trage înapoi. Mă așează pe spate și se urcă deasupra mea, sărutându-mă. De data asta îi răspund, înconjurându-i talia cu picioarele. Îi prind părul în pumni și i-l ciufulesc, iar el își înfige degetele în talia mea. Îmi ridică ușor tricoul, iar în următoarea secundă sunt deasupra lui, în sutien. Și atunci mă lovește. Sunt. Virgină.

Te-ai excitat, așa-i nebuno? Stai la locul tău, murătură excitată. Striga continuu vocea din capul meu.

- Ryan, eu nu--

- Nici n-aveam de gând. 

Băiatul ăsta se gândește la toate. Oare chiar e băiatul perfect? Continuăm să ne sărutăm până când scapă și el de tricou, apoi adormim îmbrățișați. Niciodată nu am avut un somn mai frumos.

*