...si in felul acesta, in stilul lui David Lynch, isi incepe binecunoscutul autor japonez Haruki Murakami romanul sau '' Dans Dans DANS '' ( 1988) . Romanul unei cautari continue si fantastice, dansul prin viata al unui personaj fara nume ( scriitor comercial) in cautarea disperata a unui sens si a unei iubite pe nume Kiki - femeie disparuta dupa o saptamana de vacanta in hotelul '' Dolphin ''.
Actiunea din romanul prezent continua dupa patru ani si jumatate o suma de peripetii din "În căutarea oii fantastice" (1982) in aceeasi nota de umor si tragic, insa fara indoiala cu un plus de talent, recunoscut de altfel si de autor intr-una din putinele sale declaratii publice.
Fragment de inceput:
'' Dolphin Hotel exista cu adevarat. Exista in aria x a orasului Sopporo. Odata, cu cativa ani in urma, am petrecut o saptamana acolo. Nu, tb va spun cu exactitate. Cati ani in urma sa fi fost ? Patru. Ori si mai precis, patru ani si jumatate. Aveam inca 20 de ani. Am rezervat camera la hotel insotit de o femeie. Ea a ales locul. '' Aici vom sta '', a spus si daca nu ar fi fost sa accept doar de dragul ei, mai mult ca sigur ca n-as fi calcat in viata mea intr-un astfel de loc.
Era un hotel mic mirosind a mucegai. In tot timpul cat am stat nu stiu sa fi vazut vreun alt locatar. Erau cateva caractere ciudate care se-nvarteau pe langa receptia hotelului, dar cine sa stie daca erau vizitatori ori parte a administratiei?! Cateva chei lipseau insa mereu din panoul din spatele biroului receptiei si astfel banuiam ca in hotel mai existau si alti oaspeti. Desi nu foarte multi. Ce vreau sa spun este ca nimeni nu deschide un hotel intr-un mare oras doar pt. a citi numarul de telefon al hotelului in anuarul paginilor galbene. Si asta era un motiv serios pt a nu sta fara clienti. Dar in ciuda unei astfel de judecati, hotelul parea pustiu. Nu am auzit nici un sunet si nu am vazut nici un semn care sa tradeze prezenta acestora , cu exceptia acelor cateva chei lipsind din panoul receptiei. Sa fi fost toti niste umbre alunecand pe langa peretii holurilor si tinandu-si respiratia? Cand si cand auzeam doar zgomotul liftului intre etaje, dar cand acesta oprea linistea de cremene se instala din nou in tot hotelul.
Misterios hotel.
Imi sugera sfarsitul unei ordini biologice. O regresie genetica. Ca un straniu accident al naturii ce impinsese un organism natural pe o cale gresita fara insa a-i mai putea oferi alternativa unei intoarceri. Un vector de evolutie eliminat, o orfana forma de viata lasata de izbeliste in spatele draperiei istoriei, pe taramul '' Timpului Uitat''. Si asta fara ca cineva sa aiba vreo vina. Nimeni de acuzat, nimeni sa poata schimba lucrurile. '' ( trad. libera Emanuel Pope)
.. pe scurt o carte in tiparirea careia toti editorii din lume - indiferent de rasa, religie sau sex :)- au folosit ultima lor tehnologie secreta, ceva in genul E-urilor alimentare: LIPICIUL LA CITIT... odata atinsa nu te mai poti dezlipi de ea!
