Volume de aer I

Becul şi bâzdâgania

(fabulă)

Noapte şi-n bezna toată un luminiş.

Acolo lumea strânsă ca la circ.

De-o streaşină sta agăţat,

cu capu-n jos, un acrobat.

Umflat în muşchi ca un buhai

prin porii săi făcea să iasă

o rază de lumină.

"Aşa ceva n-am mai văzut !"

- mulţimea murmura cu teamă,

iar el spre toţi zâmbea semeţ

c-o undă clară de dispreţ.

În timpul ăsta, în roiul de drumeţi

se amestecă şi o bâzdâganie.

Privi-nciudată-n spre lumină.

"Ce să fie asta oare?

Miracol ori înşelăciune?!"

şi vrând să ştie de-ndată,

exact şi cu măsură,

se şi porni grăbită

să-nfigă un deget în lumină.

Mulţimea încremeni pe loc

de atâta cutezanţă

şi pentru un timp în luminiş

se auzi doar zborul.

Apoi, ca într-un foc

când e învârtit de zor vătraiul,

în jurul acrobatului

un glob de flăcări izbucni.

...priveau acum neputincioşi cu toţii

cum arde-n chinuri de lumină

...bâzdâgania.