satul

13 1 0



Și aș vrea ca apele din jurul meu

și dorurile toate

să tacă doar o clipă

să pot lua iarăși drumul obosit

spre dealul dintre case.

.

De-acolo-n vale să privesc

să-mi mângâi încă o dată satu'

un nobil cavaler ținându-și scutul greu

strălucitor în aurul amiezii.

.

Las poarta curții larg deschisă

și-n ochiul ei zâmbind cu trudă

rămâne un timp să mă petreacă

bătrîna casă-n prispă rezemată.

.

Mă recunoaște ulița și nu mă latră câinii

– nebunul trece iarăși pe la gardul lor-

sunt eu așa cum am trăit o viață

doar pașii nu mă mai cunosc

grăbiți de-acum să alerge-n altă parte.


Elegii de la marginea lumiiCitește această povestire GRATUIT!