Prolog

4K 207 66
                                    

CANTECUL LAYREI-volumul II din trilogia"Imbratisarea lui Lucifer"


"Tu heruvim strălucitor|Stăteai în tronul de domnie

Alăturea de Dumnezeu|În nesfârșită bucurie

Timpane,imnuri și-alăute|Erau mereu în slujba ta

Cântai alături de alți îngeri|Și-n Dumnezeu voiai a sta

Tu heruvim ocrotitor|Un paznic al desăvârșirii

Erai un înger răpitor|Pe aripile nemuririi

Nelegiuirea te-a cuprins|Uitat-ai cântecele alese

În loc de slavă pentru Tatăl|Mândria a început a țese

Iar locul tău de lângă tron|În goliciune te așteaptă

Ești fiul cel rătăcitor|Ce nu mai vede calea dreaptă|

Cântările s-au stins demult|Nu mai slăvești pe Dumnezeu

Întunecimea șade-n tine|Iar sufletul îți este greu

Dar Tatăl te vrea înapoi|Și frații tăi te strigă-n cor

Când vei lăsa întunecimea|Tu,heruvim strălucitor?" 


***

Ce crunt,ce crud a fost războiul...Cum ai putut să crezi că îl poți detrona pe însăși Lumina Lumii,tu stea strălucitoare? Pe cat de lucitor ai fost,acum ești doar o umbră amintită in Cărțile Îngerilor,răzvrătitul care credea că îl poate înlocui pe Tatăl.Cum ai putut să uiți jurămintele scrise pe săbiile de foc si pară? Cum ai uitat onoarea,datoria și iubirea față de frații tăi mai mici,oamenii?

Și ce durere mare când ți-am văzut brațele albe schingiuite de lanțuri ruginite,pecețile rupte de pe veșminte și însemnele puterii luate de către Mihail.Din întelept și bun,ai devenit NE-bun.Și ai rămas înscris în Cronici ca întâiul Heruvim ce a dorit să tulbure pacea universala.

În secret,mi-am tăinuit pașii,să te văd pentru ultima oara,fiindcă din tine am fost ruptă de la Începuturi,când Tatăl m-a creat...Și rătăcirea ce o simt îmi e martora vie a Căderii tale în uitare.Aș vrea să te pot salva de propria distrugere,dar nu poți salva pe cineva care nu vrea să fie salvat.Curând m-am înfricoșat de ce ai devenit,străfundurile mi s-au cutremurat ca muntele când se scutură de nea,iar ochii îmi plâng ca două lacuri albastre.

Dar ți-ai luat tainul și ai ajuns Prinț în adâncuri,încununat nu de coroana ta sfințită,ci de vițe sălbatice ce poartă cozi de șarpe.Hainele tale măiestrite sunt văluri negre ce se aseamăna cu zborul unui corb și aripile tale-s fum.Iar tot ce strigi tu este...Groaza!

Ocrotitorul oamenilor este acum călăul lor.Și tot ce stă între oameni și cruzimea ta e-un cântec.

Și tot ce stă între oameni și cruzimea ta e-un cântec

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum