{6}

29 5 0

Albastrul asurzitor

Mă închin de câteva ori într-o manieră rapidă şi oarecum plictisită.Lillium plecase în căutarea lui Quinn şi probabil şi în căutarea câtorva vreascuri pentru foc.Eu rămăsem la fel de singură ca întotdeauna, de altfel, cu gândurile mele încrucişate ca într-un ghem.Până la urmă de ce intenționam să fur o insulă pe care o deținea Dumnezeu?

Într-adevăr, nu licitasem pentru acest loc.Venisem să îl cuceresc, şi doi băieți extrem de firavi din punct de vedere al sănătății o să fie destul de uşor convinşi să lase ce-i aici în urmă, cu prețul propriilor vieți.

Eram şi sunt extrem de convinsă că tot ce există poate fi cucerit folosind metodele neortodoxe cunoscute de mulți, dar neaplicate cum trebuie.Trebuie să îi constrâng, aşa cum ştiu cel mai bine, deoarece ei nu aud văd sunetele aşa cum le văd eu.Eu văd sunetele prin culori.E o condiție de sănătate care mă ajută excelent de mult să îmi dau seama paşii cui se aud în spatele meu sau în adâncul pădurii.Se numeşte sinestezie, doar că la mine s-a hiperbolizat oarecum, devenind o super-putere.Ce mi-aş dori să-mi fie de folos şi în această ultimă călătorie!

Albastrul decolorat

Îl căutam pe Quinn ca pe un câine pierdut, strigându-i din când în când numele şi rugându-mă să nu fi murit înainte să semneze actele de proprietate.

Fusesem expus deja la prea multă lumină solară.Îmi era neclar cum încă puteam să merg fără să simt o stare constantă de leşin.Insula era de vină, cel mai probabil; nivelul de salinitate al acesteia, mă ține încă pe picioare.În ciuda a tot, senzația de arsură e încă prezentă pe pielea mea mult prea albă.Albinismul e ceva serios.Am nevoie de insula asta ca să rămân în viață.Am nevoie de Quinn.

Neputinciosul

Daltonismul era ultima mea problemă.Nu mă interesa dacă nu aveam să văd culoarea roşie-stacojie a iadului, căci găsisem raiul.

Insula FareCitește această povestire GRATUIT!