Șapte-Sărutul, despărțirea.

754 81 20

   A coborât relaxat în livingul frumos amenajat. Phoebe îl aștepta pe canapea, era mai frumoasă ca oricând. Părul ei șaten îi cădea în valuri pe spate, buzele ei parcă erau tatuate într-o culoare roșie, sângerie. Ochii albaștri temători îl priveau pe Austin cum coboară lejer scările. A cuprins-o în brațe și mebrele lor se împletiră într-o îmbrățișare caldă. Ea se aplecă și îl sărută suav, el îi răspunse forțat sărutului.

- Austin ce se petrece cu tine în ultima verme? făcu ea dezamăgită.

- Nimic draga mea, totul e ok, minți el cu nerușinare, se vedea pe chipul său.

- Ce vrei să facem azi? întrebă ea fericită.

-  Ne uităm la un film? spuse el aparent plictisit.

- Austin trebuie să te întreb ceva, se prinse tânăra de gâtul lui.

El dădu din cap afirmativ, voia să audă întrebarea ei, dar clar nu voia să răspundă la ea. Phoebe mereu punea întrebări greu de digerat, care te blocau.

- Te-ai plictisit de mine? făcu aceasta aproape plângând.

- Termină cu prostiile, o cuprinse în brațele lui puternice, ști bine că te iubesc, o sărută acesta pasional.

     Ea își încolăci picioarele subțiri în jurul abdomenului său masiv. Îl săruta dornică și îi mângâia ceafa în timp ce unghiile ei îl gâdilaupe spate. A continuat actul, se sărutau fără încetare. Paul stătea pup la scări și îi privea, era ascund după un perete, știa că va fi greu să o înlăture pe ea, dar merita să încerce.

   Când Paul se ridică și vru să intre în camera lui, Austin se opri și o lăsă pe Phoebe pe canapea. Urcă scările în grabă și se fixă în fața lui. Îl privi adânc în ochi.

- S-a întâmplat ceva? spuse rusul plecând capul.

- De ce ești roșu la față, de ce ai lacrimi în ochi, Paul ce se întâmplă? spuse el bruscându-l pe blondin.

- Nu contează, continuă-ți treaba, spuse el trăgându-și mâna din strânsoarea lui.

Intră în cameră și închise ușa, se pare că blondinul era rănit. Austin se așeză el în fund pe scări acum, era rândul lui să privească, în gol. Phoebe îl privea stânjenită. Își luă geanta și se apropie spre ușă, dar o fetișcană o opri.

- Unde pleci dragă? făcu Carter amuzată.

- Acasă și nu mă mai întorc aici niciodată, spuse rece fata și deschise ușa.

- Phoebe, stai! urlă Austin din capul scărilor.

Dar fata deja se făcu nevăzută, Carter închise ușa și ridică umeri. Deci nu știa nici ea de ce fata tocmai plecase atât de supărată, dar era o persoană care știa, persoana care îl cunoștea pe Austin ca pe palma lui, Tom.

- Prietene, gagica a plecat pentru că ochii tăi sclipsec, dar nu când o văd pe ea, ci pe Paul, îl lumină acesta.

- Ba nu e așa! obrajii șatenului luară foc.

- Ce gay ești! făcu Carter căzând pe canapea.

Tânărul coborî în grabă scările și se aruncă peste ea pe canapea, începu să o gâdile și să o ciupească, ea îi mușcă brațul pentru a se putea elibera. Râdea și se zbătea sub fratele ei mai mare.

- Ce ai spus tu? o prinse de nas.

- Că ești homo! spuse ea cu vocea pițigăiată, schimbată din cauză că fratele ei îi strângea efectiv nasul.

Râsetele fetei inundară casa, părinții celor doi ieșiră din dormitor, îmbrăcați la costum amândoi, rezultă că ieșeau să ia cina în oraș. Coborâră scările și îi pupară pe cei doi pe cap.

- Paul unde este? făcu doamna Hall îngrijorată.

- Sunt aici, deschise Paul ușa și coborî, era în pijamale.

- Dragilor mâncarea e făcută, trebuie decât să vă serviți, noi ieșim în oraș.

- De parcă avem șase ani, plecați odată, începu Carter să îi împingă până afară din casă.

- Suntem singuri! făcu Austin urlând.

- Eu mă duc acasă dragilor, trebuie să ajung să o ajut pe mama la un tablou, până se întunecă, bătu palma cu băieții, o sărută pe Carter și ieși din villa Hall.

- Te iubesc Tom, făcu fata cu mâna pe fereastra larg deschisă.

- Și eu blondino, spuse acesta continuând să meargă.

                                                                ***

„ Austin, eu nu înțeleg ce se petrece cu tine, sunt sigură că mă iubești, dar ceva s-a întâmplat cu tine. Nu îmi mai dai  atenție nu mă mai privești iubitor, nu mai simt căldură din partea ta. Ori te-ai îndrăgostit de altcineva, și aici mă refer la Paul, ori ai o cădere gravă. Nu înțeleg ce se întâmplă cu tine. Răspunde-mi imediat ce vezi mesajul, te iubesc!”

Stătea cu mâna pe telefon, să îi trimită sau nu un mesaj înapoi, îi auzi râsul cristalin rusului și începu să tasteze cu forță.

„ Phoebe, nu știu ce simt. Trebuie să se liniștească totul în capul meu, vreau să ne despărțim, îmi pare rău.”

Aruncă telefonul pe marginea patului și privi în gol. Nervii îi erau până în ultimul punct sensibil. Se ridică mânios, coborî scările și îl prinse pe Paul de ceafă.

- Fericit acum? îl sărută lăsându-i un firicel de salivă în colțul gurii.

Paul rămăsese mască, însfârșit acționase și Austin.

p.s: în poză, Phoebe.

IntrusulCitește această povestire GRATUIT!