Patru- Miros de boabe de cafea

689 75 15

Poarta mare a grădinei se deschise, iar cei trei intrară. Paul rupse un trandafir roșu și i-l întinse. Austin strâmbă din nas și îi dădu peste mâna, iar trandafirul căzu pe cărarea pietruită. Pășiră agale spre casă. Intrară  iar niște majordomi le luară ghiozdanele.

- Bună seara copii, Paul bagajul tău e sus, doamna Hall zâmbi.

Zâmbetul ei prețios îl făcu și pe rusul nostru să zâmbească. Se îndreptă către marile scări acoperite de un covor moale. Intră în cameră și rămase blocat în prag. Camera era de vis. Pereții ușori pictați de niște mâini îndemânatice, niște nori albi pe un fundal albastru deschis. Câteva rândunele realist pictate făceau slalom printre nori. Patul pe care se aruncă Paul instant avea așternuturi cu print spațial. Imensa bibliotecă, plasma uriașă, bioul plin de chestii pe el și toate celelalte lucruri îl făcură pe blondin să se holbeze.

- Închide gura șmechere, apăru Austin în prag.

- Miau, îmită el o felină seducătoare.

- Treci la masă, ordonă el dur.

- Și dacă nu vreau? făcu rusul senzual.

-Tu ai vrut-o. Carter! urlă el după sora mai mică.

Carter intră în cameră, dădu buzna și începu să îl stropească cu un pistol cu apă. Îl udă din cap până în picioare și începu să râdă copios.

- Acum du-te și te schimbă, după treci la masă, sau Carter îți va mai face un duș.

- Austin e întuneric în debara, mi-e frică să pun pistolul la loc, imită fetița o voce de copil speriat.

Austin începu să râdă și aruncă pistolul cu apă în debaraua întunecată. Rusul intră în baie, scăpă de hainele ude și își luă o pereche de pantaloni scurți din bumbac și un maieu alb, larg. În living toată lume aera la masă, îl aștepta. Se făcu roșu ca racul și se așeză pe scaun. Multe sortimente de mâncare îi fură aduse pe tavă. Masa era plină. Dar se mânca numai sănătos. Cina decurse bine, într-o liniște apăsătoare. Singurele ce se auzeau erau tacâmurile. După terminare cei trei au urcat în cameră.

Carter se aruncă în patul lui Austin, urmată de Paul.

- În camera mea!? pufni Austin nervos.

- Ești crizat? începu Carter să râdă.

- Mai încet măi pramatie, chicoti Paul.

- Știu cum te pot pedepsi, făcu Carter pervers.

- Huh? o privi nedumerit.

Carter ieși din cameră, oprindu-se în prag.

- Noapte bună băieți, făcu ea cu ochiul, trânti ușa și îi închisese pe cei doi înăuntru.

- Blestemato! urlă Austin.

Paul nu se simțea prea bine. Era alb la față, mâinile îi erau reci, iar vocea îi era răgușită. Probabil răcise, sau poate avea emoții.Nu voia să acționeze azi. Era prea stresant, chestia asta trebuia luată pas cu pas, iar el se grăbise. Austin îl privea scârbit. Blondul începu să respire alert, privirea i se încețoșa, iar el era în picioare. Începu să se clatine, dădu să cadă dar Austin îl prinse.

- Chem un doctor? făcu el îngrijorat.

- Sunt bine, nu are rost să îți faci griji, făcu Paul un gest cu mâna.

Șatenul stătu câteva clipe, îl privi, apoi îl lua pe spate. Îl așeză în pat, îl acoperi și dădu drumul la televizor.

- Ai face bine să dormi! se răsti Austin.

- Asta speram și eu că se va întâmpla, zâmbi Paul, pentru ultima dată pe ziua de azi.

După puține minute pleoapele îi căzură peste frumoșii ochi. Culoarea de albastru intens fu estompată. Adormise rapid, era obosit și nu se simțea bine fizic, iar psihic cu atât mai puțin. Telefonul lui Austin începu să sune, făcu un zgomot cumplit. Îl ridică, se strâmbă și închise. Era Phoebe, dar era prea obosit să îi răspundă. Se așeză în pat lângă Paul și închise ochii.

Ei bine, cum bine știți noaptea, mintea se gândește la tot a făcut pe timpul zilei. Se gândește la tot ce nu o poate face ziua, deoarece noaptea mintea este limpede. Se gândea că ar trebui să o sune pe Phoebe, să își ceară scuze și să planifice o întâlnire pe mâine, dar era prea obosit - și mâine e o zi- .

Afară ploua, însfârșit vremea se mai liniștise, scăpaseră de furtuni, acum erau doar mici ploi. Se gândea la viața lui, facă rusul are un rol important sau nu în acest jos, dacă îi va schimba viața. Geamul se deschise din cauza curentului, iar picurii grei de ploaie dădeau năvala în camera călduroasă, schimbându-i temperatura. Un miros plăcut de boabe de cafea se implantă în nările tânărului. Din nou acel miros puse stăpânire pe el. Se concentră și observă, venea de la Paul.

Băiatul care mereu mirosea a boabe proaspete de cafea. Ale căror priviri ardeau. Băiatul cu voce amețitoare și miros îmbătător

IntrusulCitește această povestire GRATUIT!