Trei- Biblioteca, un loc murdar!

923 82 12

Minunat. Orele au decus foarte greu. Văzând aceleași fețe în fiecare ora, simțind aceleași mâinni pe umărul lui, auzind aceleași voci. Ora de matematică a fost cea mai grea. Numerele i se mișcau prin minte, îi zburdau în fața ochiilor și nu îl lăsau să rezolve lungile și întortocheatele expresii matematice. Mari probleme avea cu matematica, din clasele mici până la liceu, nu mai scăpase nici cum de ea. O detesta, mai rău decât detesta

Calculaţi valoarea raportului

E(x)=2. mx +3.(m-1) x+ 7

E(x) pentru x = -1.

E(x)= Nu mai pot continua cu viața asta!

Și asta fiind cea mai ușoară expresie pe care a putut să o dea ca exemplu.

Trecem peste ora de matematică, ora de biologie a fost obositoare. Creierul uman, asta a fost tema lecției. În timp ce creierul lui Austin procesa diverse scuze, alte explicații ce avea să le dea trupei de șoc.Creierul uman poate capta intrebările și chiar să dea deseori răspunsuri, dar acum Austin nu voia să mai dea și răspunsuri.

Au mai urmat două ore stupide, ușoare și la fel de plictisitoare pentru el, religia și desenul.

Când clopoțelul a sunat pentru ultima dată pe ziua de azi, în cabinetul de desen, Austin  și-a luat ghiozdanul și parcă a vrut să o zbughească acasă.

- Unde fugi iubitule? ai detenție și tu, parcă așa îmi amintesc, îl luă iubita lui de braț.

- Știu Phoebe, dar merg să îmi las ghiozdanul, ne vedem acolo, se trase brutal din mâna ei.

Se duse țintă spre dulapuri, își făcu codul de la dulapul său și își lăsă lucrurile. Închise dulapul și apăru el.

- Ah, m-ai speriat, oftă Austin.

Paul nu așteptă nici un alt gest, iar în mijlocul coridorului gol, deoarece se sunase, toți erau acasă, l-a sărutat. L-a lipit de dulapurile reci din fier și a început să îl sărute cu foc. Trupul relativ perfect al lui Paul se cățăra acum pe masivul șaten. Era cufundat în gâtul lui acum, îi lingea gâtul făcându-i piele să strige ” Trage-te Austin, nu mai pot! ”

În capătul holului trei capete răsăreau de după colț. În ordinea lor, Tom, Carter și ultima, Phoebe. Priveau atmosfera încinsă dintre cei doi. Se sărutau pasional, onduleurile nu lipseau, iar transpirația se manifesta pe corpurile lor bine făcute.

- La naiba! Mă duc, exclamă iubita lui nervoasă.

- Nu, stai aici să mai vedem puțin, se amuză Tom.

- Tăceți că nu îl aud pe fratele meu cum geme, începu blondina să râdă zgomotos.

Tom începu să râdă și el. La auzul celor doi Paul se opri, cugetă câteva secunde și continuă.

- Termină, se chinui Austin să strecoare niște cuvinte printre gâfâielile ausrzitoare.

- Ești sigur că vrei asta? se opri Paul încetișor.

-Da! se răsti Austin.

Paul începu să râdă, dar râdea cu subînțeles.Phoebe se apropia tot mai mult. Austin era putin crispat, acum trebuia să dea ochii cu ea și îi era rușine.

-Mergem la detenție? îl privi dulce.

- Phoebe pot explica, îi transpiră fruntea și își trecu mâna peste ea să își șteargă sudoarea.

- Ce să explici? Phoebe decise să se prefacă cu nu știe nimic, să îi vadă viitoarele reacții.

Carter și Tom observară decizia iubitei și făcură și ei la fel.

IntrusulCitește această povestire GRATUIT!