Doare adevărul?

Începe de la început
                                    

"Ba da,dar mai încolo".

"Te rog Justin,eu vreau acum. Hai scoală-te.",şi trăgea de mine încercând să mă ridice.

"Bine,Martins,doar nu mă mai sâcăi".

"Aşa,aşa Biebs",şi mă sărută pe obraz.

"De ce?",o întreb eu având un plan în minte.

"De ce,ce?",întreabă ea confuză.

"De ce nu îmi faci asta",nu mai puteam de râs în sinea mea.

"Ce nu îți fac?",întreabă şi mai confuză.

"Asta!",şi îi ridic capul astfel încât buzele ei să fie la nivelul buzelor mele şi o sărut foarte scurt.

"Vrei să îți arăt că pot să o fac şi eu?".

"Nu ai face asta Martins fără să fi beată,drogată sau cu dorință de răzbunare ca şi până acum."

"Nu?",întreabă ea iritată de ce i-am spus.

"Nu!",îi răspund cu mai mult tupeu. De fapt îmi doream doar să o sărut pe bunăciunea asta din patul meu -ahh,la la naiba,iar gânduri din astea.-

Ea,se ridică deasupra mea,decolteul ei fiind deasupra ochilor mei, (încercam din răsputeri să mă uit la fața ei dar nu puteam,scăpându-mă uneori la acea priveliște) şi mă sărută intr-un fel în care nu a mai făcut-o până acum. Fata asta mă omoară cu totul.

"Ei bine Biebs,gata. Cum a fost?",spune ea luându-şi decolteul din fața mea.

"O mai faci o dată?",întreb eu,sperând la încă un sărut.

"Ce-i prea mult,strică,şi mă dă la propriu jos din pat. Acu' hai să ne îmbrăcăm ca să mergem la înghețată!".

"Mai ușor că era să îmi rupi spatele nebuno?! Acu mă îmbrac!!".

Ies din cameră şi o las pe ea să se schimbe prima şi apoi urmam eu. La vreo zece minute,o văd, purta o pereche de pantaloni scurți cu model de armată,un tricou galben pe care scria "1994" şi o pereche de teneşi albi. Părul era prins în coc iar machiajul era unul foarte simplu: puțin ruj roz şi rimel. Era perfectă.

"Ce frumoasă eşti!",mă miram.

"Să te vedem după pe tine domnule!",îmi spune ea cu un botic de rață.

"O să mă vezi doar dacă mă laşi să îți pup botu' ăla de rață".

"Bien monsieur,mais 5 secondes.",îmi zice ea....

"Oooo,cuiva i-a plăcut franceza.",şi o apuc de talie,o trag spre mine şi îi pup mai întâi obrazul care mirosea a crin iar apoi cobor spre gură. Ce buze cărnoase avea,îmi venea să le devorez.

"Le temp c'est fini!",îmi spune impingindu-ma.

"Bien,je t'aime,dacă stii ce înseamnă!"

"Aoleu, ce dilemă. Nu stiu,îmi
poți traduce?".

"Tre' să mă îmbrac,îți zic altădată,paaa!",şi îi închid uşa în nas.

"Justin Drew Bieber,nu îmi închizi tu mie uşa în nas",țipa ea lovind cu piciorul în uşă.

"Ha ha ha",râdeam eu.

"Să vezi ce ha ha ha îți dau eu când ieşi de acolo!",țipa şi mai tare.
------------------------------

[Ela Martins]

Intr-un final iese şi el. Purta un cardigan gri,pe dedesubt un maieu alb,o pereche de pantaloni cu tur negrii şi converşi. Era superb. Îi stătea aşa de bine îmbrăcat în gri.

"Arăți binișor!",îl complimentez.

"Mersi Martins!".
--------------------------------

Eram la gelaterie. Justin mi-a spus să îi iau o înghețată cu aromă de kiwi şi mango. Am coborât şi mă grăbesc să intru,spre a nu fi văzută de vreun paparazzi. Păşesc înăuntru şi mă îndrept spre cel care stătea la vânzare.

"Bună,aş dori o înghețată cu mango şi kiwi iar una cu fructe de pădure vă rog.".

"Sigur!".

Așteptam să pună cupele de înghețată când cineva îmi pune mâna pe umăr,mă întorc şi o văd pe ea:SELENA GOMEZ. Simțeam cum mi se înmoaie picioarele,dar vroiam să păr tare.

"Bună,îmi spune ea. Deci tu eşti noua iubită a lui Justin,ha?".

"Bună. Nu,nu suntem împreună. Suntem doar prieteni.".

"Mai taci! Eşti doar o prostituată dintr-un club care vrea să îi toace banii şi să profite de el.".

"Nici nu mă cunoști."

"Nici nu vreau. Ce e de cunoscut la o curvă?".

Uram când oamenii îmi spuneau aşa

"Măcar eu nu l-am înşelat cu altul,în casa lui,în dormitorul lui,în patul lui.".

"Ce ai spus fă?",şi mă apucă de păr.

"Doare adevărul,nu?",şi îi trag mâna din părul meu.

Vânzătorul ne privea fără să scoată o vorbă.

"Cât face?",îl întreb.

"12,50 de dolari".

Îi dau o bancnotă de 20 de dolari şi îi spun să păstreze restul. Ies nervoasă din magazin,trântesc portiera mașinii,îi dau înghețată lui Justin şi îi zic să plecăm acum acasă pentru că nu mai am chef de nimic şi îi mai spun şi că nu vreau nici un fel de întrebări până nu ajungem.

Întâmplare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum