Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 32

*Perspectiva lui Dylan*

    Bineinteles ca exista si nenorocitul asa de "dar" pe care il urasc cat se poate de mult. Daca as avea puterea necesara, jue cu mana pe inima ca as scoate cuvantul ala din orice dictionar posibil si din limba... ca si cum n-ar fi existat vreodata, dar...

  -Bineinteles ca este si un "dar", ofteaz si o privesc bland. Ce e?  

   Cateva secunde ii admir chipul, iar ochii ei ma fixeaza curiosi... cu toate acestea nu imi raspunde. Oare e ceva grav?

-Ce e Lexi? Spune-mi iubito, ii spun cuprinzandu-i fata in palme.

-Vreau o nunta al naibi de mare si spectaculoasa. Una exact ca de printese! Vreau sa am o trasura si un tort imens, ai inteles? Si o rochie mare, foarte mare, una de printesa. Am zis de trasura? Da, am zis! spune dintr-o suflare.

-Mare vrei sa fie? o intreb si aceasta aproba vehement din cap. Atunci mare va fi, orice pentru regina mea! Cand incep pregatirile?

-Au cam inceput acum o ora, raspunde cu nonsalanta ceea ce ma determina sa ma incrunt.

-Adica?!

-Adica mama a inceput sa sune pe la magazine si sa faca programari pentru rochie, pentru tort sau pentru costumul tau sau... cel putin asa cred, adica a stat ceva timp la telefon. Deci...

-Vai mama mea?! Sunt multe ale naibi, cum o sa le facem fata la toate? o intreb pe frumoasa satena si in clipa urmatoare doar cateva... zeci de reviste sunt rasturnate pe masuta de cafea.

-Cu ajutorul nostru, raspunde femeia blonda.

-Serios?! murmur si ochii iubitei mele logodnice scanteiesc.

-Tu crezi ca-mi las fica sa se descurce singura? rade blonda cat timp si restul familiei ni se alatura.

-Mama, tata?! Voi ce autati aici? tresar uimit la vederea celor mai importante fiinte din viata mea.

-Un ajutor in plus? chicoteste satena de langa mine.

-Tu crezi ca-mi las fiul sa se descurce singur? rosteste mama pe acelasi ton ca si blonda ocupand locul din dreapta acesteia.

-Acum, murmura mama si se intoarce spre cei doi barbati. Voi stiti ce aveti de facut, nu?

-Am dat comanda de pizza acum 10 minute si berea e in bucatarie, iar sucurile in frigider, mai e ceva? spune tata spre uimirea mea.

-Si camerele pentru oaspeti sunt aranjate, adauga tatal viitoarei mele sotii.

-Asa se fac planurile de nunta? ma incrunt eu facand fiinta din bratele mele sa chicoteasca asemenea unei copile inocente.

-Nici n-ai idee copile, murmura mama ridicand un dosar. Sa incepem cu cofetariile!

-N-ai facut programare? o intreaba Lexi pe  mama sa.

-Nu puiule, n-am facut, ci am sunat intariri! ii raspunde cu hotarare femeia.

-Intariri? murmuram eu si satena din bratele mele la unison.

-Da puilor, intariri! se schimonoseste tata.

-Si cica eu eram copilul vostru, rad eu.

-Mama, ce intariri? intreaba satena, iar o data cu soneria femeia blonda se face nevazuta.

-Asteapta si vei vedea, rosteste amuzat tatal acesteia.

-Ce naiba?! murmura viitoarea mea sotie cand familia Meyer paseste in incapere alaturi cea Whisperson. Ei sunt intaririle?

-Se poate spune si asa, raspunde Chase asezandu-se langa Jeff. Stati asa ca inca n-au ajuns Crystal si Candice cu restul familiei White, atunci balamuc.

-Ce balamuc Chase? il atentioneaza bruneta aparuta de nicaieri si se aseaza langa cei doi barbati.

-Balamuc? Niciodata! spune cu intonatie Jeff si primeste un cot "cadou".

-Ha ha, ce gluma buna! N-o mai face, i-o taie fata cu asprime.

-Revenind, murmura mama. Ne apucam?

     *peste 5 ore*

*Perspectiva lui Nick*

   Ochii mi se plimba din stanga pana in dreapta si inapoi. Imi trebuie o casa mai mare. Cand am realizat schita casei parea destul de incapatoare, adica livingul cel putin parea, dar acum...

-Ne trebuie o casa mai mare sau cel putin un living si poate... o canapea, rostesc ganditor amuzandu-mi prieteni de o viata.

-Numai tu?! Iti mai amintesti ce era la mine cand Jeff se gandea sa invite "cativa" prieteni acasa? ma intreaba Rares cuprins de putina... nostalgie.

-Au trecut zilele alea, hm?! mormaie Luke. Si cand ne gandeam ca vom avea copii exemplu, pe naiba! spune si arata cu doza de bere in mana spre multimea din fata noastra. Astia sunt mai nebuni ca noi la un loc. Sa-l fereasca Sfantu' pe ala de ii gaseste pe toti in formatie completa.

-Ca bine zici, rade Josh. Toate ca toate, dar acum fara gluma Nick, trebuie sa renovezi!

-Daca la o nunta pregatirile arata asa, dar la botez? Si stai asa ca eu mai am unul, voi cel putin scapati cu un copil, ma plang eu putin.

-Haide Nick, fii barbat! ma incurajeaza Victor.

-Incerc crede-ma, chiar incerc! rad cu greu printre inghititurile de bere.

-Auziti, murmura Rares facandu-ne pe toti atenti, ne mai lasam mult baietii sa indure chinurile femeilor? Adica stiti foarte bine cum sunt... sotiile noastre cand vine vorba de...

-Pregatiri, continua Victor. Dar totusi... sa-i mai lasam putin, trebuie sa vada si ei cum e.

     Si cu o simpla inclinare a capului il aprobam pe acesta. Cate am indurat eu?! Am zis sa par puternic, dar inainte cu trei zile de nunta tin minte foarte bine... am visat tortul, nunta in sine si pe mama soacra cum ma cotonagea cu un facalet. Cosmar nu altceva!

   *Perspectiva lui Luke*

 Cred ca tata ma uraste! Am vazut... cel putin  reviste sase reviste cu poze cu torturi si inca vreo patru cu modele de costume si partea proasta e ca inca n-am ajuns la rochia de mireasa. Teancul ce ne "priveste" din coltul mesei ne inspaimanta. Si cand zic ca "ne", ma refer la toti baietii de aici, tatii nostri ar fi trebuit sa imparta suferinta cu noi, dar s-o faca ei? Niciodata!

-Nu vreti sa luam o pauza? intervine Lexi in conversatia destul de aprinsa pe tema servetelelor si toti rasuflam usurati.

-Da-ti-ar Domnu' sanatate! spune vioi Jeff. Ma duc la baie, o sa explodez cu voi!

-Stii ca puteai sa te duci, nu? rosteste mama sa.

-Si tu stii ca m-ai apucat de umar si m-ai indesat in scaun cand m-am ridicat sa ma duc, nu? mormaie acesta mijindu-si ochii.

-Asa am facut? chicoteste femeia.

-Ca sa nu mai zic ca mi-ai trantit in brate si dorasul ala "micut" de cinci sute de foi, care habar n-am la ce va trebuie?! spune fiul femeii, apoi se face nevazut.

*peste 10 minute*

-Gata! Acum ca a revenit si Jeff putem incepe cu rochia! rosteste mama serioasa, iar noi, baietii, ne uitam pentru o secunda unul la celalalt apoi...

-Tata! strigam toti la unison.