Capitolul 12

5.2K 392 6


-Ce?! întreb stupefiată.

-Mergem la o petrecere, spune mult mai relaxat decât mine.

-Cred că-ți bați joc de mine! mă răstesc furioasă.

-De ce eşti atât de încordată? Te duc la o petrecere, nu la un azil de bătrâni.

Mă abțin cu toată puterea mea să nu-i trag una în față ca să-i şterg zâmbetul. Ăsta e motivul pentru care mi-a cerut să vin îmbrăcată aşa şi pentru care s-a comportat altfel cu mine. Asta avea în plan de la bun început. Parvenitul!

-N-am de gând să vin, spun foarte serioasă.

El îmi aruncă o privire dezaprobatoare şi se trânteşte pe scaunul de piele din capul mesei.

-Wow, dacă ştiam ca eşti aşa sălbatică, nu-mi permiteam să te invit, spune.

-Să mă inviți? Tu nu m-ai invitat, tu mi-ai impus! Şi ți se pare că sunt sălbatică din cauza asta?

-Ăhă, răspunde şi dă afirmativ din cap.

-Îți arăt eu ție, murmur în barbă. Să mergem! spun furioasă, îndreptându-mă spre uşă, fiind gata să-i demonstrez că se înşeală amarnic.

-În regulă, răspunde mulțumit de răspunsul meu şi se ridică de pe scaun.

Înainte să iasă în urma mea, aud cum strigă zgomotos "Să ai grijă de Katherine!"

Cu cine a lăsat-o? Eu sunt bona ei! Nu mai înțeleg absolut nimic. Omul ăsta e un bipolar cu acte-n regulă.

Mă aşez pe scaunul din dreapta, iar el porneşte maşina. Îmi arunc privirea pe geam, chiar dacă nu văd decât câteva lumini în depărtare. Mai bine asta decât să-i văd fața mincinosului astuia.

-Bun, acum că nu poți să te mai dai jos din maşină, o să-ți spun de ce am nevoie de tine, spune pe cât se poate de serios.

-Nu fi atât de sigur. Pot sări oricând, răspund.

-O să ignor ce ai spus şi o să mă chinui să fiu calm, pentru că la naiba, m-ai scos din sărite! ridică tonul.

-Eu?! Ce naiba am făcut eu? țip enervată de atitudinea ăstuia.

-Te plângi ca un copil de doi ani, asta ai făcut, înțelegi? răspunde şi-i pot citi furia de pe chip. Maxilarul încordat şi ochii îngustați îl dau de gol.

-Oh, serios. Presupun că ăsta e motivul pentru care mă cari după tine cine ştie la ce petrecere de oameni îngâmfați în cine ştie ce mină de aur, răspund sarcastică.

-Taci şi ascultă-mă, răspunde printre dinți. Aveam nevoie de cineva care să mă însoțească la petrecerea asta. E în joc reputația mea.

Îmi vine să vărs la auzul replicii. Asta fac toate aşa zisele personalități. Caută să nu-şi păteze reputația care este deja distrusă.

-De ce n-ai luat pe orcine altcineva? Poate pe cineva la fel de rafinat ca şi tine.

-Am nevoie de cineva care să tacă şi să nu mă facă de râs, se răsteşte la mine. Acum nu mai sunt aşa sigur că am făcut alegerea bună.

-Oh, păi nu e mare lucru. Mă poți lăsa pe aici pe undeva şi găseşti tu pe altcineva. Presupun că sunt destule pretendente care ar candida să-mi fie înlocuitoare, răspund ironic.

-Încetează cu sarcasmul ăsta ieftin! Te vei da drept iubita mea şi totul va fi bine.

-Iubită?! Omule, tu eşti în toate mințile, pentru că îmi dai impresia că nu!

ConvergentCitește această povestire GRATUIT!